Accidentul

Capitolul 11

-Este ... Dar nu are cum ... este ...
-Lexie ce-i cu adresa asta ? De unde o cunoști ?
-Este ... Este casa în care am locurit când aveam 5 ani . Toată ziua mă jucam în grădină . Știu că aveam și un leagăn legat de un nuc . Dar din păcate tata a vândut casa că era prea departe de locul lui de muncă .
-Și ce este cu cheia ?
-Nu știu , dar trebuie să aflu . Sigur este ceva important . Trebuie să mă duc acolo .
-Dar acum nu ai cum . Plouă prea tare și până la mașină ne udăm din cap până în picioare și plus că s-a lăsat noaptea .
-Dar atunci când mă duc ? Mâine trebuie să încep stagiatura .
-Vorbesc eu cu șef Webber și mergem mâine .
-Dar tu nu ai operații ?
-Am doar seara și rezolvăm până atunci . Oricum știi vorba mea : Eu sunt eu și fac ce vreau eu .
-Merci Mark . Acum putem te rog să mergem acasă . Vreau să studiez jurnalul găsit în casa lui Marcus , jurnalul meu pe care l-a ascuns .
-Mergem .
Și am plecat dar când să ieșim pe ușa spitalului de chirurgie "Seatell Grace " ; spital în care urmează să lucrez , ne oprește domnul Weber .
-Lexie , stai puțin ! strigă șef Weber .
-S-a întâmplat ceva ? întreb eu puțin speriată .
-Nu . Doream să știu dacă vii mâine .
-Păiiii ... Eu ...
Și nu apuc să spun ceva că mă întrerupe Mark .
-Șefu trebuie să vorbim ceva . Haideți ! Lexie vin imediat . Uite cheile de la mașină ! Dute în mașină că vin și eu acum .
-Bine !
Și am plecat la mașină . Până am ajuns m-am udat toată . Acum , dacă stau bine să mă gândesc , nu mai am în ce să mă schimb . Mai am doar un tricou dar îl țin pentru când voi veni la spital . Trebuia să-mi iau mai multe haine la mine dar nu știam dacă Mark mă va primi .
După 5 minute îl văd pe Mark alergând înspre mașină .
-Gata ! S-a rezolvat ! spune el răsuflând greu .
-Mulțumesc ! Acum hai să mergem acasă . A fost o zi obositoare .
După 3 minute am ajuns . Da știu este puțin dar stă aproape de spital .
-Am ajuns ! Dute și schimbă-te în ceva uscat ca să nu răcești .
-Păi este o problemă .... spun eu în șoaptă .
-Nu mai ai haine ! Ți-am pregătit eu ceva . Sper să-ți vină . Acum dute cât pregătesc ceva de mâncare .
-Merci iar . Nu știu ce m-aș face fară tine .
-Hai gata cu vorba . Dute !
Și am plecat să mă schimb . Acum am putut să observ camera mea provizorie . Avea o mobilă veche , clasică , un tapet roșu sângeriu , un covor moale și un pat mare cu baldachin ; toate într-o ambianță perfectă ; ceea ce te face să te simți ca o prințesă .
-Lexie . Pot să intru ?
-Sigur ! E casa și camera ta .
-Dar acum e camera ta . Oricum au trecut 15 minute de când ai intrat în cameră iar mâncarea se răcește .
-Scuze ! Admiram camera . Este frumos aranjată .
-Mulțumesc ! Eu am aranjat-o . Este cea mai frumoasă cameră . Ți-am dat-o special ție .
-Dar nu trebuia .
-Hai gata cu discuțiile , hai la masă până nu se răcește de tot .
Și am plecat la masă . Deși au fost niște cartofi prăjiți la cât de flămândă eram orice ar fi fost bun .
Ceasul arată 3:25 iar eu nu am somn . Studiez jurnalul meu poate găsesc ceva interesant .
-Hei Lexie , ești bine ?
-Da sunt bine ; numai că nu am somn . Te-am trezit cumva ?
-Nu . Mă uitam la un film și am văzut că ai lumina aprinsă . Ce faceai ?
-Mă uitam prin jurnal . Stai ultima pagină e ruptă ... Ai un creion ?
-Da imediat ...... Uite !!!
-Merci ! Vino în pat , nu mai sta în picioare .
-Ok ! Deci ce scrie ?
-.................

Continuarea zilele următoare . Sper că va plăcut !