Accidentul

Capitolul 14

-Lexie ce este în cufăr ?
-Este ... este o scrisoare ; o scrisoare destul de veche și ... și ...
-Și ce ????
-Și încă un cufăr dar nu se deschide cu cheia .... Uite-te și tu .
Atunci ridic cufărul care este destul de ușor și îl înmânez lui Mark .
-Dar dacă nu se deschide cu cheie atunci cu ce se deschide ? întrebă Mark puţin speriat dar şi suspicios . Ce ar putea fi în cufăr ? Ai vreo idee Lexie ?
-Nu am nici o idee . Hai mai bine să mergem la spital și vedem acolo . Poate e vreun indiciu în scrisoare .
-Sigur !
-Doamnă Julie mulțumim și ne scuzați că v-am deranjat !
-Nu face nimic ! Aveți grijă pe drum .
-La revedere ! spunem noi în cor ; adică eu și Mark .
Pe drum deschid eu plicul scrisorii în care era un lănțișor foarte frumos cu un pandantiv în formă de lună și bineînțeles scrisoarea . Încep eu să citesc cu voce tare cât să audă și Mark conținutul scrisorii .
-"Draga mea fetiță mă bucur că ai găsit în sfârşit această scrisoare . Probabil te întrebi ce este cu lănţişorul , scrisoarea şi cufărul . O să te lămuresc eu . Lănţişorul este un cadou special pentru tine , scrisoarea pentru a te ajuta în viață şi pentru a îți aduce aminte de mine când nu voi mai fi .Sper că ţi-ai îndeplinit dorinţa cea mai mare pe care ai avuto întotdeauna : aceea de a deveni medic renumit . Cred că ai început să întrebi ce este și cu cufărul . Despre conţinutul cufărului vei afla mai târziu când vei fi pregătită . Ai grijă de tine scumpa mea și să știi că tatăl tău ţine la tine foarte mult . "
-Deci tot ce am înţeles din această scrisoare este că tatăl tău a plănuit asta cu foarte mult timp în urmă .
-Aşa se pare . Dar totuși cu cufărul cum rămâne ? Cum îl deschidem ? Ce este așa important în el ?
-O să descoperim noi Lexie ; stai liniştită !
La ce se referea când a spus că trebuie să fiu pregătită ? Prea multe întrebări pentru mine fără nici un răspuns . Sper ca măcar de Marcus să fi scăpat , să nu mă mai caute .
-Lexie până la urmă nu am descoperit nimic care să te ajute să-ţi aminteşti ceva . Am adunat şi mai multe întrebări decât răspunsuri .
-Din păcate da . O să văd ce o să fac în continuare . Poate după ce mă întorc la spital îmi voi mai aminti ...
Tot drumul nu am mai vorbit nimic . Eram prea deprimată , aproape am început să plâng dar m-am abținut să nu mă vadă Mark . După ce am ajuns la spital , pentru operația pe care Mark o avea programată , m-am dus la baie și am început să plâng ca un copil de 5 anișori . Chiar nu mai puteam să mă abțin . Prea multe întrebări și prea puține răspunsuri .
După câteva minute aud că vine cineva la baie iar eu mă ridic repede de pe jos și îmi dau cu apă pe față să nu se cunoască că am plâns . Bine că mi-am șters lacrimile pentru că în baie intră Meredith !
- Bună Lexie ! Eşti bine ?
- Bună Meredith ! Da sunt bine . Am venit cu Mark pentru operația programată .
-Atunci bine ! Ne mai vedem pe aici .
-Da , ne mai vedem ...
Și înainte să ies pe ușă Meredith mă strigă :
-Lexie ! Felicitări , mi-a spus șefu !
-Mulțumesc ! Ne vedem mâine !
Și am ieşi din baie şi m-am dus direct în biroul lui Mark . Cat timp el opera eu am studiat cufărul . Am observat că acest cufăr se deschide cu două pandantive . Unul era fix pandantivul de la gâtul meu dar nu ştiam de unde să fac rost de celălalt pandantiv care , după modelul de pe cufăr , este soarele ; nu știu cum să mă exprim corect . Oricum este ceva ciudat la acest cufăr . Trebuie să gasesc celălalt pandantiv dar acum nu mai am forță , trebuie să mă odihnesc ..
-Aaaaaa ce bine am dormit ... Dar cum am ajuns în pat ?
Ce s-a mai întâmplat de data asta ? Mă duc să-l întreb pe Mark . Poate știe ceva .
- Bună dimineața soare ! Te-ai trezit în sfârșit ?
- Bună dimineața Mark ! îi raspund eu în timp ce mă așez la masă pentru a bea cafeaua pregătită de Mark . Cum am ajuns în pat ?
- Te-am adus eu după ce tu ai adormit cu capul pe biroul meu . Cred că erai foarte obosită ...
- Da , a fost o zi lungă și mi-am pierdut toată energia gândindu-mă la acel cufăr.
Și am început să-i povestesc ce descoperisem , apoi m-am dus să mă schimb și am plecat la spital împreună cu Mark . Când am ajuns acolo șef Weber , așa cum îi spun toți , m-a repartizat la doctor Izzie Stevens ; cea care m-a dus la tomograf în ziua când am fost adusă la spital . Și așa cum se întâmplă într-un spital , a început verificarea pacienților care urmează sau au fost deja operați ; dar eu cum sunt nouă în medicină am tăcut și am ascultat .
-În urma unei fracturi domnul Jacobs a ajuns la urgențe iar după analize amănunțite domnul Jacobs a fost diagnosticat cu Leucodistrofie. Știe cineva ce înseamnă ? întrebă doctor Stevens . Nimeni ?
-Afecțiune caracterizată prin distrugerea treptată a unei substante a sistemului nervos , mielina . Leucodistrofiile sunt boli ereditare rare . Ele pot provoca tulburări de limbaj , o lipsă a coordonării în mişcări , o paralizie , crize de epilepsie , o demenţă . Nu există încă un tratament al leucodistrofiilor . Mai simplu înseamnă că domnul Jacobs în loc să devină pe zi ce trece mai înțelept el devine copil .
-Felicitări doctor Grey și bine ai venit ! Cât despre tratament ..........