Accidentul

Capitolul 18

Ce ? Încă trăiesc ? Dar cum ?
Încerc să îmi revin din șoc și să deschid ochii și ... O nu , nu se poate !!!
-Ammaamana ...
Da nu pot să vorbesc ! Încă sunt legată la gură ! Nu pot să cred ! Mark ...
Încă două focuri de armă se aud și Marcus cade lat pe jos . Acum două mâini reci mă dezleagă la mâini . Eu printr-o mișcare rapidă mă desfac la gură și mă trântesc lângă trupul lui Mark căzut jos . Tot nu îmi vine să cred ce a facut ! M-a salvat cu prețul vieții !
Fără să îmi dau seama încep să plâng și să țip lângă Mark .
-Mark nuuuuuu ... De ce ai făcut asta ? Nu , nu , nu ....
Și totul s-a înegrit în fața ochilor.
Mă trezesc la spital conectată la aparate cu Meredith lângă mine .
-Lexie ! Lexie te-ai trezit ? Ce bine ! Mă duc să îl chem pe Derek !
-Mmm-ee-r ccc-ee s-aaa întâmplat cu Mmm-aa-rrr-kkk ?
-Este bine Lexie ! Nu a pățit nimic grav ! Acum operează dar îl anunț eu că ți-ai revenit !
-Mulțumesc ! Dar ce s-a întâmplat ?
-Îți explică Derek !
Mer pleacă . Eu încă nu înțeleg ce s-a întâmplat și cum de Mark poate opera .
-Bună Lexie ! Știu că ai multe întrebări așa că îți explic acum .
Din cauza sperieturii ți-ai pierdut cunoștința și te-ai lovit la cap , lucru care te-a băgat în comă pentru 3 săptămâni . Acum o veste mai rea ...
-Ce am pățit ? Ce s-a întâmplat ?
-Lexie se pare că ești ...
-Sunt ce ? Domn doctor spuneți !
-Ești însărcinată în trei săptămâni ! Cu copilul lui Marcus !
-Ceeee ? Nu pot să cred ! Credeam că nu ...
-Lexie liniștește-te ! Marcus a mărturisit tot ! Acum e condamnat la 3 ani de închisoare cu executare . Copilul ... Poți să faci avort . Ești abia la început .
-Nu Meredith ! Copilul nu e vinovat pentru ce mi-a făcut Marcus ! Îl voi păstra !
După trei zile
-Lexie ești gata să mergem ? întrebă Mark din pragul ușii .
-Da sunt gata ! Și îți mulțumesc că mă primești în continuare la tine .
-Nu ai de ce să îmi mulțumești ! Oricum casa este prea mare și mă plictisesc singur .
-Atunci hai să mergem !
Am plecat de la spital și pe drum a fost liniște . În aceste trei zile Mark a fost grijuliu cu mine și mi-a spus că o să mă ajute cu copilul .
După 8 luni
Au trecut 8 luni de când am rămas însărcinată . Mai am puțin și urmează să nasc . Sarcina a decurs bine , fără complicații ; doar cu câteva pofte îndeplinite de scumpul de Mark . Îl trimiteam și la 2:00 noaptea și el se ducea . Este așa un dulce .
A da acum 7 luni Mark mi-a mărturisit ce simte pentru mine . Acea zi a fost cea mai frumoasă zi din viața mea . Cum am realizat că după ce mi-a spus am sărit la gâtul lui și l-am sărutat până l-am lăsat fără suflare . Cred că am exagerat puțin dar eram prea fericită .
O nu ... Nu cred... Dar e prea devreme ...
-Mark ! Mark !!! strig eu la el ; el fiind liber azi .
-Da Lexie ce s-a întâmplat ?
-Hai la spital ! Nasc !
-Ce ? Naști ? Dar cum ? Nu e prea devreme ?
-Nu ai auzit ce ți-am spus ? Nasc ! Hai mai repede .
După trei ore de chin am născut o fetiță drăguță de 2,650 kilograme .
-Hei Lexie ! Ce face tânăra mămică ? întrebă scumpa mea surioară . În ultimele luni ne-am apropiat foarte mult.
-Sunt bine Mer !
-Și te-ai gândit ce nume îi pui fetiței ?
-Da ! Daiana Coraline ! Îți place ?
-Foarte mult surioară ! E un nume frumos și special !
-Cioc ! Cioc ! Pot să intru ?
-Sigur Mark !
-Lexie trebuie să te întreb ceva dar nu știu cum să formulez ...
-Cu cuvinte Mark , cu cuvinte ! spun eu ironică neștiind ce vrea să mă întrebe.
-Lexie ... Ce greu este ... Mă doare și stomacul ...
-Spune odată !
-Îmi faci onoarea ca tu și micuța Daiana Coraline să îmi purtați numele ?
-Adică ttttuuu ? Nu știu ce să zic ...
-Simplu surioară : Da sau Nu !
-DAAAAAAAAAAA !!!

Și acesta e finalul ... Știu e prea repede dar vreau să scriu Volumul II . Sper să vă placă ...