our story from the high school //dnf//

XX

-George, uite, știu cât de bine este acum dar tot nu știu dacă voi fi bine.

Clay plângea deja și continuă:

-Eu... eu nu știam că tu chiar mă plăceai și credeam că nu prea mai are sens mai nimic și dacă știam ți-aș fi zis totul.

-Totul?

-Totul.

-Păi, ai timp acum.

Clay îi zise lui George fiecare motiv pentru care suferise, dar doar de cele da care își aducea aminte însă este puțin cam greu să uiți chiestii de genul.

-Ei bine, acum vei fi ok. Îți promit.

-Promiți?

-Da, Clay, îți promit.

Cei doi se uitaseră mult timp unul în ochii celuilalt. Și atât de mult timp, până când George reușise să vorbească.

-Știi, Clay? E chiar așa de ciudat cum că amândoi era să ne pierdem viețile doar fiindcă nu știam că ne iubim. Iubirea ne-a salvat. Cât de amuzantă poate să fie puterea neștiinței?

-Ai dreptate... era să ne coste viața.

Iar se uitau unul la altul. Clay începuse să zâmbească și George îi repetă gestul.

-George?

-Da?

-Îmi dai o îmbrățișare?

George îl îmbrățișă pe Clay iar acesta îl trase pe George în pat lângă el și rămaseră îmbrățișați iar după o vreme, George spuse:

-Clay?

-Mda?

-Știi că totuși trebuie să dezinfectăm și să bandajăm zârietura, nu?

-Las-o. Așa arăta prea ciudat.

-Cum adică?

-Vrei să râdă colegii la școală de mine?

-Dar e mijlocul lunii iunie...

-O stai-

-Ai uitat?

-Tu ce crezi?

-Uite, trebuie. Vrei să se infecteze?

-Mnu.

-Exact.

-Bine dar poți tu?

-Ok.

-Vezi că bandajele și spirtul sunt în baie.

-Ok, așteaptă-mă aici.

George merse în baie și văzuse o pată de sânge uscată pe qvetă. Începuse să plângă. Era să îl piardă. Totuși știa că îl aștepta. A luat spirt, puțină vată și bandaje și a plecat înapoi la Clay în cameră.

-Hei.

-Mbună? Zise Clay râzând.

George îl îmbrățișă pe Clay și îi dezinfectă gâtul(de ce sună așa ciudat?) după care îl bandajă.

-Gata.

-George, ești ok?

-Da.

-Mba nu.

-De ce făceai asta?

-Ce asta?

-Mi-ai zis de ce sufereai dar nu și de sângele de pe qvetă.

-O, Doamne, George, uite, nu plânge este ok.. e fals l-am pus pentru Halloween!

-Din nou, e mijlocul lunii iunie.

(Mamă ce îmi place să stric momentul)

-A, umm...

-Nu te pricepi să minți.

-Meh...oricum nu trebuie să te îngrijorezi...

-Ba da...

-Sunt ok acum, probabil chiestia aia e de mult, stai liniștit...

-Dacă zici tu... Te iubesc, Clay...

-Și eu te iubesc.