our story from the high school //dnf//

XXII

George avea mare dreptate. Fără jurnal nu ar fi ajuns acolo. Clay a fost pe cale să moară pentru că strânsese prea multe în el iar George era să moară pentru că nu mai suporta nimic. S-au salvat reciproc și totuși, dacă Clay s-ar fi descărcat înainte probabil nu s-ar fi ajuns acolo. Se simțise foarte bine după ce îi zisese totul. Amândoi erau puternici. Au rezistat cât au putut și încă mai urmau provocări. Dacă cineva afla că erau împreună? Ar fi fost următoarea bârfă în școală cel mai probabil. Pe George nu îl interesau chiestii de genul, el era cine era, însă Clay era foarte sensibil la chiestii de genul și chiar ar fi fost afectat. Nu ar fi spus totuși decât lui Wilbur, SapNap și Karl însă nici pe ei nu îi anunțaseră încă. Se vedeau mul mai des.
Și cum se face că într-o zi, George decise să iasă din casă puțin și să o ia tot prin parcul prin care mergea mai mereu. Se așeză pe bancă și lăsă minutele să treacă prin vântul rece de vară, demn de o seară la ora 9. Văzuse un cuplu plimbându-se pe acolo iar la un moment dat bărbatul îi spuse soției sale să aștepte puțin iar apoi se apropie.

-George? Zise el râzând.

-Stai, Phil?

-Doamne, nu te-am mai văzut de atâta timp.

-Aia e soția ta?

-Da. E frumoasă nu? Da spune orice că nu sunt gelos.

-Da chiar e. Zise George râzând.

-Ah, știu.

-Ok...

-Ce e? Hai că ți s-a întâmplat ceva.

-Mna...

-E vorba despre băiatul ăla? Te-a acuzat cu ceva? Ți-a făcut ceva?

-Este vorba despre el dar Doamne, nu mi-a făcut nimc. Cel puțin nu nimic rău.

-Stai ce-

Fața lui Phil era ceva gen dintr-una surprinsă într-una perversă rău.

-Phil?

-Tu cumva...?

-Stai, ce? Nu, ce naiba, doar suntem împreună.

-Awh, pe bunee???

-Stai, ești pentru că nu..

-Poftim? Nuuuuu, este doar foarte cuuuuute. Mă bucur pentru tine Georgyyy.

-Georgy? Bă nu e rău, îmi place.

-Păi bine, așa îți zic de acum. Dar pe el cum îl cheamă?

-Clay.

-Atunci așa să fie.

-Mda, super. Zise George râzând.

-Dar ceălălalt prieten al tău cine este?

-Îl cheamă Wilbur. Fratele lui și doi prieteni stau la el încă câteva zile.

-Mi-ar plăcea să îi cunosc.

-Poate te vezi cu el, vine des pe aici cu căștile în urechi și mai dă puțin din corzile chitării dar nu cere bani.

-O să mă uit după el. Ei bine, ar trebui să plec, soția mea mă așteaptă dar, vorbim mai încolo, da?

-Ok. Pa, Phil!

-Pa, George!

Asta a fost. George era plin de energie iar. Phil începuse să vorbească cu soția lui care nu fusese de loc deranjată că trebuise să aștepte.

-Gata, hai să mergem.

-Cine e băiatul?

-George, l-am întâlnit ultima oară când ne-am certat și el m-a făcut să îmi dau seama de ce mă tot certam cu tine sau... nu știu să explic. Fără el accea era ultima picătură până la divorț. De el îți povestisem.