Capitolul 11.

840 56 11
                                    


Capitolul 11.

Din perspectiva lui Adam:

Stau pe acest scaun cred ca de o luna. Stau langa patul in care se afla Bekah , patul din camera mea . A trecut o luna si ea nu s-a trezit. Toti au spus ca s-a dus , ca a murit, chiar si Dylan care o idolatriza , insa eu , eu cel care nu se prea intelegea cu ea , eu nu pot sa spun ca e moarta. Timp de o luna nu m-am hranit si nu am dormit. Eram ca naiba de slabit. Tot ce faceam a fost sa merg pana la baie unde faceam dus.

in prima saptamana , mai veneau si restul , dar dupa ce nu ii mai dadusera speranta , nici nu mai calcara in camera mea. Trei sapramani , de zi pana noapte, de noapte pana zi si tot asa. Chiar daca nu ii auzeam pulsul , eu stiam ca acea Bekah incapatanata mai e acolo , gata sa se certe cu mine. Probabil ca sora ei sare de fericire in sus , auzind ca sora ei a murit si are cale libera la tot ce si-a planuit. Ma dezgusta!

Stau proptit de manierele scaunului atintit cu privirea pe ea. Era atat de frumoasa , chiar si pe patul de moarte,.dar nu era moarta , desigur. Ce nu as da sa ii vad din nou acei ochisori albastrii furiosi in timp ce tipa la mine. Ea statea pur si simplu , nemiscata ca in ultima luna. Doamne ! Ce tocmai am spus ? Da , e frumoasa , dar nu simt nimic pentru ea ,e doar o alta lipitoare incapatanata.

- Haide Bekah ! Spun in soapta , bagandu-mi nervis mana prin par, aranjandu-l . De o luna in coace ma tot intreb ce e cu mine . Adica nu o pot place , imposibil ! Nu imi place de ea , nu se poate ! Dar e ciudat ca nu pot renunta la ea ca ceilalti, pur si simplu nu ma lasa sufletul meu mort si negru plin de sange pe el. Ce se va intampla daca nu se trezeste ? Nu cred ca pot trai cu ideea asta. Din doua sute patruzeci de ani ai mei , cred ca e singura fata care m-a marcat. Dar nu in felul acela, in felul de a nu putea uita si renunta la ea , nu stiu ce fel de fel ii asta dar ii alt fel fata de "indragostit " , sunt sigur ! Nu o sa-i uit niciodata toanele de fetita . Daca nu se trezeste cand va implini optsprezece ani , ce se va intampla ? Mii de intrebari si mii de chestii de genu imi treceau prin minte , dar le-am lasat repede balta , revenind la gandul ca Bekah se va face bine . Stau aici si un an ,dar daca nu se trezeste intr-un an , abia atunci voi renunta la ea.

Acum o luna.
Din perspectiva lui Bekah.

Imi deschid ochii imediat cand am ocazia ,in fata mea fiind o padure intunecata.

- Adam ? Dylan ? Strig prin padure , dar nu imi raspunde nimeni , in schimb simt cum imi curge sange pe nas si pe gura. Ma trantesc la pamant dupa care aud niste cuvinte ciudate , din nou in latina.

- Tu , filia tenebrarum , morietur in dolore ! Spune o femeie cu o lumanare in mana apropiindu-se de mine.

- Tu , filia tenebrarum , morietur in dolore ! Spune din nou , dar de data asta , inca zece femei, toate cu cate o lumanare in mana. Pe mine incepe sa ma doara ingrozitoare capul. Acele femei repetau in continuu acele cuvinte , care mie imi cauzau durere . Tot ce pot eu sa fac eu acum e sa tip de durere. O femeie cu parul blond , destul de tanara , se apropia de mine zicand in soapta acele cuvinte in soapta, facandu-ma pe mine sa mor de durere.

- Opriti-va ! Spun dupa care toate dispar , inafara de cea blonda.

- Esti deja moarta , scumpo !spune dupa care dispare si ea, iar durerea de cap ma lasa.

Se pare ca promisiunea mea s-a indeplinit, nu mi-au dat sange , am murit si daca am murit inseamna ca ma pot duce la ai mei, dar cum ? Nici nu stiu cum se iese din aceasta padure, dar desigur , imi veni mie o idee. Mi-am imaginat imediat locul unde stateau ei , la acel balansoar, in acea poienita. Stand cu ochii inchisi , cam cinci - sase secunde, deja ma plictisisem, asa ca deschisesem ochii, in fata mea fiibd poienita cu balandoarul in mijlocul ei si desigur in el trei persoane dragi mie. Ciudat, dar a mers.

Nopţi însângerate. | Volumul 1 - În căutarea puterii.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum