Capitolul 16.

522 35 5
                                    


Capitolul 16.

Lumina calda ce patrundea prin jaluzele se juca pe fata mea , facandu-ma sa imi deschid incet ochii. Lumina orbitoare ce zacea in camera mea , acum era in ochii mei,abia obisnuindu-ma cu ea. Ma dau incet jos din pat ,dupa care imi croiesc drum spre baie unde imi fac rutina mea de dimineata.

Inca o noapte in care am avut avel vis stupid in care Adam moare . De ce continui sa am acel vis in fiecare noapte ?

Astazi era Duminica ,o frumoasa zi de Duminica . Avea sa fie o zi buna,si mai buna ca ieri. Sper.

Ieri dupa ce am venit acasa ,cu nervi cauzati de Adam si restul familiei lui ,m-a sunat Dylan. A fost o surpriza pentru mine cand am vazut ca ma sunase . Dupa ce ii raspunsesem am vrut sa ii inchid ,dar ma rugase sa nu o fac. Imi sugerase sa ne intalnim azi la cafeneaua, unde in weekend nu lucram. Am fost de acord ,acordandu-i o sansa macar sa imi explice variata lui. Oare sa ii spun ca si eu intr-un fel l-am inselat ? Sau nu...

Stateam pe canapeua din sufragerie gandindu-ma la ziua de azi dar in gand mi-a venit ziua de azi.

De ce toata lumea vrea ca eu sa mor ? Sa dispar de pe fata pamantului si sa nu mai exist ? De ce toata lumea imi vrea raul ? Nu sunt o stana de piatra ,am si eu sentimentele mele si ele se pare ca prin indiferenta si rautatea tuturor ,au fost ranite.

***

Ma aflam pe scaunul nu foarte confortabil din cafenea astaptandu-l pe Dylan,dar se pare ca nu mai apare. Astept deja de treizeci de minute ,iar el nu isi face aparitia. Pic de acord cu subconstientul meu sa il mai astept zece minute dupa care voi pleca.

Chem o chelnerita ,pe care nu o cunosc ,ea venind imediat la mine.

- Cu ce va pot servi? intreaba incet, incepand sa noteze ceva in carnetel.

- O cafea cu lapte ,te rog ! spun dupa care ii dau un mic zambet. Aceasta mi-l returnaza imediat dupa care pleaca de la masa mea.

Abia astept sa incep si eu lucrul maine ,cel putin el ma mai relaxeaza si ma face sa nu ma mai gandesc la toate problemele ce le am.

Sunetul clopotelului de la usa da de stiut ca cineva intra in incapere. Capul mi se intoarce spre usa, pe ea intrand Dylan cu un zambet pe fata. Mi-a fost dor de acel zambet.

- Hei,imi spune timid cand se aseaza pe scaunul din fata mea.

- Hei ,ii raspund cu un zambet pe buze .

- Am aflat de ce ma evitai si imi pare sincer rau ca ai vazut aia... Chiar nu trebuia sa ma culc cu Michelle,nu stiu ce a fost in capul meu ,jur ! zice Dylan dupa care aud cum lasa un oftat sa iasa din gura lui perfecta.

L-am iertat . Ceva de necrezut ce se intampla ,dar l-am iertat. Acum vine partea grea. Cum sa ii spun ca si eu m-am culcat cu prietenul lui,mult prea iubitul Adam. Oare cum va reactiona ? Oare ma va da la o parte? E doar un mod de a afla.

- Dylan...si eu m-am culcat in seara aia cu Adam...spun soptit ,dar el cu siguranta ma auzise. Nu spune nimic ,pe mine enervandu-ma la maxim. De ce naiba nu spune nimic ? - Eu...te rog nu ma uri, s-a intamplat si a fost o greseala ... spun lasand capul si mai rau in pamant,sangele urcandu-se in obraji. De ce rosesc ,la naiba ?!

- Nu te urasc. Amandoi am facut o greseala ,spune dupa care imi simt mainile prinse de alte doua maini. Imi ridic incet capul sus ,in fata mea fiind doi ochi albastrii. -Zic sa o luam de la capat.

- De acord ! spun repede fara sa ma mai gandesc de doua ori. Chiar vreau sa uit de noaptea petrecuta cu Adam,chiar daca a fost prima mea data cand m-am culcat cu cineva si asta nu se uita ,eu intr-adevar vreau asta !

Nopţi însângerate. | Volumul 1 - În căutarea puterii.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum