Nopţi însângerate. | Volumul 1 - În căutarea puterii.

Capitolul 5.

                                                  Capitolul 5.

- Annie, iesi odata de acolo , mai sunt si alti oameni care vor la baie , ii spun prin usa la Annie.

- Doar tu , imi spune in timp ce usa bai se deschide , in fata mea ivinduse chipul mort , dar viu a lui Annie.

- Vom intarzia daca mai continui sa stai zece mii de ani in baie, ma rastesc la blonda din fata mea , care nu scotea nici un gest, doar zambea.

- Da, da , du-te si pregateste-te tu pana atunci , ranjeste Annie la mine cu zambetul ei siret.

       Intru în baie fără să mai spun nimic. Îmi fac rutina mea de dimineaţă in mai puţin de cincisprezece minute, un nou record, dupa care ies gata de scoala din baie. Va intrebati de ce Annie e la mine? Pai, m-am hotarat sa stau in casa mea, nu in alte case, cum ar fi casa lui Annie sau sa stau la familia Edwards ca o orfana.Nici gand. Desigur, ma doare sa vad casa asa de goala, sa vad toate colturile casei pline cu amintiri inca vii, de cand erau parintii mei in viata, dar nu voi sta la altcineva in casa. Sa imi mai umple golul din inima , Annie s-a autoinvitase sa stea la mine , eu nu putand sa refuz , acceptand. Imi opresc gandurile cand ajung in bucatarie , la Annie , dar nu pot sa ii spun ceva , ca deja si deschise gura.

- Acum cine sta o vesnicie in baie ?  striga ... practic tipa la mine Annie

- Nu mai tipa , sunt langa tine si am stat doar cincisprezece minute , nu patruzeci ca tine ! au fost ultimele mele cuvinte pe care le-am spus inainte sa pornesc cu Annie spre usa de la intrare, lasand-o pe Annie i spatele meu.

- Iti vine sa crezi ? mai o saptamana de scoala , examenele de sfarsit de scoala si oficial suntem studente de facultate, ciripeste Annie in timp ce mergeam spre scoala.

- Daca il luam , chicotesc eu facand-o pe Annie doar sa ofteasca si sa-si dea ochii peste cap. Mereu si da cand imi aude vorbele " daca il luam " . Parca ieri eram boboace de liceu si toti ne intrebau cum e la liceu. Asa de repede au trecut anii.

- Ai mai vorbit cu Adam ? ma intreaba Annie , trezindu-ma din amintirile mele

- Poftim ? nu , d-de ce aș v-vorbi ? ma balbai eu . De ce ma balbai ? imi vine sa ma bat singura .

- Mai, mai , dar ce avem noi aici ? Emotionata cumva ? Ce se intampla intre voi ? bate Annie apropouri , proaste apropouri. Din seara aia , nu am mai vorbit cu el , nu l-am mai vazut deloc . Intradevar , au trecut doar doua zile , dar putea să vină la mine să vadă cu ma simt. In fine , cer prea mult de la Adam.

- Tu cu Brian ? Cum sunteti ? schimb subiectu intreband cu speranta ca o voi face sa uite de intrebarea ei.

- Noi? Bine , foarte bine. Este cel mai dulce baiat posibil , imi spuna Annie emotionata. Chiar il placea, eram bucurosa pentru ea , imi era ca o sora si acum avea pe cineva care o iubeste langa ea , ma refer la baieti. Sper doar sa si merite relatia , sa nu isi bata joc de ea , inca nu l-am cunoscut personal , dar o voi face , sunt sigura de asta.

- Ma bucur...sti, uneori uit ca esti vampir , ii spun jenata , spunand in soapta ultimul cuvant.

i

- Sunt tot eu, Bekah, chiar daca nu sunt fizic, psihic sunt Annie, imi spune Annie in timp ce intrasem in curtea scolii, scoțând un mic zambet de la mine.

       Mă aflam în mijlocul curţii si simţeam multi ochi pe mine. Cand m-am intors in stanga si in dreapta , toti cei prezenti din curtea scolii se uitau atent la mine , de parca vroiau sa ma manance pe loc, intradevar erau multi ochi pe mine . Se pare că acum sunt fata orfană, careia i-au murit parintii. Toti stateau cu capul intors la mine si șușoteau, desigur eu fiind subiectul de barfa.