loving you is a losing game! Volumul I|

Secrete dezvăluite

Ajung acasă și îmi pregătesc ceva să mănânc apoi merg sus în cameră și mă schimb pentru a pleca la petrecerea Adelinei

Ajung la petrecere și era foarte multă lume,se putea simți mirosul de țigară forte tare.

Le-am cântat ceva și acum mă plimb ca nebuna prin pădure că de ce nu,mai era o oră până la meciul lui peeta așa că am timp.
Am inceput să simt că cineva mă urmărește dar asta nu ma împiedicat să merg mai departe,am inceput să aud sunete ciudate știam că m-am pierdut până când l-am văzut...în fața mea era un om.

-ok,ieși de acolo te pot vedea

Acesta iese și se apropie de mine

-Hei,sunt kai se prezintă el zâmbind

-de ce mă urmăreai.

-nu te urmăream,mă plimbam și te-am văzut și am zis să vin să te salut

Ridic o sprânceană și arăt o expresie la față de genul:nu m-am născut ieri

-ok mai prins,mio dai de bună voie sau țio iau cu forța?

-ce săți dau?,nici nu te cunosc.

-brățara,și nu fă pe proasta cu mine că nuîți iese

-asta (spun și îi arăt brățara ),nu vei pune tu mâna pe ea nici dacă îți vor cădea mâinile

-nu credeam că vei avea așa tupeu

-dispari din fața mea ciudatule

Acesta face o față ca un psihopat și se transformă întro creatură

-brățara acum!!!! țipă el cu glas de demon!!.

______________

Sunt în pădure și alerg pentru viața mea!,simnt frică până în moduva oaselor, plâng și simnt cum genunchiul mia mers întro parte.
Eram rănită, Alerg cât de repede pot,însă durerea era insuportabilă și îmi era greu să alerg mai repede de atât.
Alerg până când mă împiedic de ceva si cad,dar nu fac contact cu pământul ci cu apa!,mă trezesc că sunt într-un ocean chestia proasta find că nu știu să înot!,mergeam la fund și simțeam cum mă înec,era întuneric până când brățara de pe mâna mea a început să strălucească! și parcă mam evaporat din apă în liceu.

Sunt în vestiarul băieților udă liorcă,habar nu am cum am ajuns din pădure în ocean și din ocean în liceu,sincer mă bucur că am scăpat de acel monstru.

-vin imediat domnule antrenor i aud vocea lui peeta venind spre vestiar.

-Iris? întreabă el nedumerit

Fug la el și îl iau în brațe încep să plâng strângândul cât de tare puteam.

-iris,ce sa întâmplat?îmi ia obraji în mâinile lui și îmi șterge lacrimile,de ce plângi?

Deși eram cei mai buni prieteni nu i-am spus niciodată de puterile care le avem,și știu că am fost o prietenă oribilă pentrucă nu i-am spus de la început dar acum cred că e momentul săi spun.

După ce i spun tot despre puterile și despre cele petrecute în seara asta,mă gândeam că ar reacționa rău că ar țipa la mine de ce nu i-am spus dar el mă ia într-o înbrățișoare puternică și călduroasă.

-nici eu nu am fost un prieten mai bun spune și dispare din fața mea apărând în spatele meu,mă întorc șocată iar el râde ușor

-și eu am puteri

-pot să văd și eu asta spun sarcastic,cum d..-

-vrăjitoare mică,unde ești?,credeai că poți scăpa așa ușor de mine?

Mă uit la peeta făcând ochii mari și îngițând în sec.

-o aici erai spune el râzând,peeta a încercat să se teleporteze cu mine dar acesta io ia înainte

-A nici să nu te gândești spune el și îl lovește pe peeta de perete cu magia lui neagră.

-peet nuu!!! țip eu,ești un monstru i zic eu la băiatul care se presupune a fi kai din fața mea și fug la peeta.

-ești bine îl întreb dar fără răspuns apoi aud o voce dar nu era alui peeta aceea vocea ci alui tatăl meu

-respiră adânc și folosește ți puterile,gândește-te că acest om ți-a rănit prietenul,făl și tu pe el să sufere.

Fac exact ce spune și simnt furia cum îmi ies din ochii,simnt din nou acel aer rece în jurul ochilor mei dar acum era mult mai puternic,pierd controlul și văd doar roșu în fața mea.

aici aveți noul capitol,sper să vă placă dacă aveți întrebări le puteți pune în comentarii sau în privat.