Capitolul VII

5 4 2
                                    

Prințul

Nu mă condamnați că m-am prefăcut!  Eram convins că o să fugă speriată, dacă chiar mi se făcea rău de adevăratelea, nu aș fi vrut să zac pe jos, dar pentru a fi mulțumiți, nu eram departe de incoștiență, ci cred că am și fost pentru o scurtă perioadă. Și totuși iatămă, în aripa spitatului, alături de ea, și cu niște flururi enervanți.

Ce să zic?

 Replica cu bucățile de prinț, era să mă lase fără cuvinte, nu îmi venea să cred că a zis-o, însă mi-a luat și apărarea. Deci nu știu ce impresie să îmi fac despre ea. Una bună sau una rea?

Dar mă bucur, pentru că practic mi-a făcut promisiunea că o să mai stea o perioadă pe aici, deci odată ce am ajuns în camera mea, am fost pus practic să îi povestesc rana mea, dobândirea ei, dar legat de cea veche, nu o să zic nimic. Nu e treaba ei, nu e deparcă mă voi îndrogăsti de ea.  Și când mă voi căsătoriii cu o regină, asta nu o va privi pe soția mea.

Apoi e timpul să îmi pun în aplicare farmecul. Eu nu mă voi îndrăgostii, dar ea? De ce să nu îi dau puțină bucurie.  Deci o voi invita să ia cina cu mine Cu siguranță se va topi.

Totul a mers aproape conform planului, mai puțin faptul că nu am reușit să o întreb, pentru că ea s-a prins înainte de a termina întrebarea mea, și m-a refuzat. Prima și cred că și ultima persoană care  m-a refuzat, sper doar ca ea să fie singura. Pur și simplu asta a fost o lovitură sub centură. Însă e de admirat cu câtă grație m-a refuzat.

 

Cândva Regină Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum