Cândva Regină

Capitolul II

Prințesa

În partea opusă a țării era o zi fericită pentru poporul de sub conducerea regelui August, căci azi fica lui Dali, prințesa împlinea douăzeci de ani. În aceea seară urma să aibă loc un bal dedicat zilei ei de naștere, dar ea nu se bucura deoarece era prima ei aniversare fără mama ei regina Marlee, care murise cu un an în urmă din cauza unei boli. Singura ei dorință fiind să îndeplinească ultima dorință rămasă a mamei ei, anume să se căsătorească din dragoste, dar să fie un copil orfan, exact așa cum a fost ea. Adică un bărbat ce fusese copil.

 Auzise de multe ori povestea despre cum părinți ei se cunoscuse, dar mama ei o povestea cel mai bine.

Însă azi trebuia ea să înceapă să o spună. Poate nu la fel de bine dar urma să își de-a silința.

 Era o zi de primăvară, când mama ei a dat peste prinț. Ea avea un coș plin cu flori când a dat peste el. Ei i-au căzut toate florile, iar tatălui ei coroana. Aceasta își cerea scuze căci a dat peste el, și că nu a vrut. Ea s-a aplecat în acelși timp cu prințul, lovindu-se cap în cap. În acel moment tatăl ei spunea:

-Am văzut ceva în ochii ei, ce nu mai văzusem până atunci, dar nici nu mai simțisem, era sentimentul de-a te încredere în cineva. A fost dragoste la prima vedere. Așa cum o numesc unii. Acum o munesc și eu așa, dar pe atunci nu credeam în lucruri de genul.

Apoi mama chicotea și continua povestea. Amândoi ne-am cerut scuze. El m-a ajutat să adun florile, urmând să-mi pună o floare în păr. Când am terminat aveam coroana lui în mână. Când am dat să io dau, m-a tras în brațele lui, ferindu-mă de caleașca ce trecea:

-O poți păstra mi-a șoptit la ureche încât doar eu să aud.

M-am smuncit din brațele lui rușinoasă și am zis:

-Nu am cum alteța, nu este a mea și nu îmi pot permite să o iau.

-Atunci vino cu mine la palat să îți răsplătesc bunătatea. Ești prima femeie care mă refuză, dar și prima femeie pentru care simt ceva.

-Așa sau întâlnit părinți mei a zis Dali pe scenă. Să toastăm pentru rege și pentru regina noastră care a plecat prea devreme.

Oricât era ea de tristă discursul tatălui ei a emoționat-o până la lacrimi.

-Vreau să le mulțumesc tuturor pentru prezența de astăzi! Vă mulțumesc, dar cel mai mult îi mulțumesc prințesei noastre Dali, căci datorită ei o văd în fiecare zi pe regina noastră, mama ei și soția mea.

A făcut o scurtă pauză, apoi a continuat

-Draga mea, ești la fel de frumoasă ca mama ta, semeni leit cu ea, ai același păr șaten cu ochii ei căprui, fiind la fel de inteligentă, dar și la fel de încăpățânat exact ca și ea (aici toți cei prezenți au râs). Ai același optimist, vezi mereu partea plină chiar și când nu există, ai o fire visătoare dar și una romantică, așa că oricine s-ar căsători cu tine va fi foarte norocos. Așa că știu că vei fi o regină glorioasă, exact ca mama ta. Și să nu uităm că nu mai este mult până vei deveni regină. Deoarece când vei fi pregătită, eu voi fi gata să ma pensionez devreme. Toată lumea paharele sus pentru viitoare regină Daliana!

Petrecerea a durat până în zori, dar oricât de mult am vrut să mă culc, nu mi-am permis acest lux, fiindcă în aceeastă dupa-miază urmau să soțească regele Aspen și regina Lucy,  care stăteu la noi pentru prima oară de când mama murise, urmau să stea câteva zile apoi plecau în Franța într-o chestiune urgentă. Ce e drept eu de bi-a așteptam să îl văd pe prinț,  căci de fiecare dată veneu singuri. Iar prințul Maxon mă intriga. Probabil dacă ar fi fost adotptat aș fi îndrăznit să sper, dar nu aveam cum din cauza promisiuni făcute mamei.Așa că speram la un prieten. Auzisem că era blond cu ochi albaștri, exact visul meu din copilărie, la care visam acum cu ochii deschiși, în așteptarea oaspeților. Trezită de caleașca lor.