Cândva Regină

Capitolul IX

Prințul

Și iată că a venit primul bal, la care urmam să o am invitată la bal. Dacă ea nu era m-ași fi ascuns în cameră, dar așa, în acest contex trebuia să îmi fie parteră la bal. M-am pregătit, și  am luat un costum albastru închis. Nu am stat pe gânduri și am deschis ușa, am ajuns într-o clipă la camera ei dar am bătut la ușă. Imediat s-a auzit vocea ei dulce, intrând. Se dădea cu parfum. Exact parfumul meu preferat, cel de vanilie. Și oau! Era îmbracată superb. Nu aveam cuvinte. Era de parcă perfecțiunea și  frumusețea se adunaseră într-opersoană.

I-am prins brațul și am mers împreună în sala de bal, a intrat odată cu mine, însă s-a întâmplat ceva complet dezastruos.

Și-a pierdut pantoful argintiu pe covorul roșu. Perfect. Îl scăpase mi-a zis. Cum poți scăpa un pantof? Am vrut să o întreb, dar mi-am amintit unde eram și m-am abținut.

Toată lumea se uita la noi, iar eu am sfârșit încălțând. Toți cei prezenți comentau.

Odată ce m-am ridicat am tras-o de bras. Am vrut să o fac să se îndrăgostească, dar înainte de a îmi da seama eu am făcut-o. Trebuia să mă trezesc din asta. Eu eram viitorul rege, și ea o simplă servitoarea mult prea tupeistă. Dar inima mea nu asculta de creier.

 Și iatămă acum, fiind nevoit să o încalț. Genial.

Ne am așezat la masă, iar toți oamenii veneau să mă întrebe de sănătate. Însă Ami era iritată și plictisită. Îmi doream să întrerup tot, și să o i-au la dans. Dar nu aveam cum.

Până ce a venit unul din oamenii care se aflau din consiliu. Credea că e iubita mea. Aș vrea eu! Doar că ce răspuns i-a dat Ami m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva simțea și ea la fel. Poate doar aștepta să o întreb.

Dorința mea de merge la dans cu ea s-a făcut realitate datorită ei, practic m-a tras în ringul de dans. Și am stat împreună de parcă lumea a amuțit timp de trei melodii când o durere ma izbit, am vrut să mă prefac că nu e acolo, să nu îi dau atenție, dar nu am putut.

 A trebuit să mă așez, iar pe ea să o scot din timpul oprit. A fost după niște punci, doar că eu aveam alt plan, acela de a îi oferi primul nostru sărut. Ea știa că mă doare, ceea ce nu era tocmai o minciună, dar nici adevăr, căci era suportabil. Nu știam cum s-o abordez, dar universul a fost drăguț cu mine, mi-a întins o mână de ajutor. Ami se împiedicase în rochia ei, iar eu ca un gentalmen am prins-o de talie înainte să cadă, urma să o sărut, dar universul poate fi prieten într-un moment, și în următor e dușmanul tău de moarte.
Exat în acel moment magic și intim a apărut doctorul de după colț, așa că toată imaginația mea pentru acel moment a fost ștearsă deparcă nu ar fi existat. Am ținut morțiș să o consulte din cauza faptului că sa împiedicat, altă scuză nu găseam. Însă în clipa următoare m-am trezit strigând după ea pe coridor.