Cândva Regină

Capitolul IV

Prințesa

 
Mi-am făcut curaj, după micul meu de jun, să mă duc la prinț. I-am laut și lui tava mâncare pentru il a duce. Am bătut la ușă, iar el mi-a deschis. Era îmbrăcat într-o cămașă formală, mulată strâms pe corp.

-Bună dimineața alteță! E timpul să vă așezați chiar acum pe pat, iar eu vă voi da un tricou.

-Bună și ție fată nouă!

-Unu! Am un nume pe care știu că îl știi. Și doi! NU ai auzit când am zis să te așezi.

Deja mă scotea din sărite, credeam că va fi floare la ureche, dar iată că mă înșelasem.

-Bine șefa! Ce autoritară. Dar ai uitat un lucru.

-Care? am zis eu cât îi căutam un tricou în dressing

I-am ales un tricou roșu, pe care i l-am aruncat exact în față.

-Prinde! am zis în timp ce l-am aruncat.

-Eu sunt alteța pentru tine Ami.

Firar! Avea dreptate. Uitasem. De obicei, mi-e mi se zicea alteță. Ce enervant era. Când mă duc acasă nu trebuie să o mai las pe Amanda să îmi zică alteță, ci pe nume.

-Îmi cer scuze alteță. Aveți nevoie de ajutor la rană?

-Nu! Mă descurc. a zis el în timp ce se ridica.

-Hei! Ce faci? Trebuie să te așezi chiar acum!

-Văd că nu îți place să îmi zici alteță.

-Iar eu văd că nu îți place să faci ce îți zic eu. Când mă vei asculta, atunci îți voi zice cum vrei.

El era încă în picioarea. Începea să își deschidă nasturii, când de odată părea să cadă. Atunci m-am dus lângă el, ajutându-l să se așeze, apoi să se întindă.

-Vezi ce se întâmplă când nu mă asculți, alteță?

Nu îmi dădeam seama dacă era conștient sau nu.   L-am pus rezemat de tăblia patului, apoi am ieșit rapid să chem doctorul, nu puteam să îl fac să leșine din primele cinci minute. A venit doctorul și l-am luat amândoi spre partea spitalului, norocul nostru fiind că era exact la un etaj de scări. L-am întins, iar el s-a trezit.