Cândva Regină

Capitolul X

Prințesa
 

Și iatăne la o săptămână distanță că regele și regina sau întors, și au intrat în dormitorul prințului exact când îi curățam rana.

-Ne-am întors! Dar putem reveni, văd că sunteți ocupați.

-Nu, deloc, intrați. Ai terminat cu rana?

A dat să se ridice, dar Ami a fost pe fază.

-Nu cumva nu aveai voie să te ridici? Sau nu știu eu? i-am reproșat-o pentru faza cu pantoful.

 Se pare că el  se prinsese, ba mai mult  se și conformase, căci de obicei doar mă ingnoră și își dădea ochi peste cap. Oare se simțea vinovat?

Adică nu cred că e capabil de asta, dar cine știe? Până acum nici nu mă băga înseamă.

Părinți lui zâmbeau, dar când au văzut că se conformează i-a pufnit râsul pe amândoi. De când nu îl mai văsuse trecuse două luni și jumatete. Se gândiseră că o să funcționeze dar nu se așteptau să fie așa de rapidă.

-Ce ai făcut cu fiul nostru? a întrebat regele, în timp ce mergea să mă îmbrațișeze.

În timp ce făceau schimb, iar regina a venit să mă îmbrățișeze pe mine, iar regele pe fiul său.

-L-am scutit de la stat în aripa spitalului.

Pe toți i-a pufnit râsul. Ami s-a dus să ia perfuzia ce se terminase, apoi a propus:

-De ce nu luați toți prânzul aici? Prințul va mânca în pat, iar vouă vă aduc o masă. Ce părere aveți?

-O idee excepțională! Ca de obicei.

Am plecat să caut o slujnică, iar ea s-a ocupat de masă. După ce lucrurile pentru Aspen și Lucy au fost duse, eu am apărut cu tava pentru prinț.

-Masa e servită.

-De ce nu stai cu noi? a întrebat Lucy.

-Vă las doar pe voi. Eu mă retrag și vin mai pe seară pentru ai curăța rana. Apropo doctorul trebuie să sosească pentru ai face analizele, așa că desertul lui e masa voastră, il da-ți voi după?

-Sigur!

În sfârșit puțin timp singură, am plecat în camera mea, să mă gândesc la toate, sperând ca toate analizele să îi iasă bune pentru surpriza de mâine pe care io pregătisem. Urma să petrecem toți patru, adică Aspen Lucy, Maxon și eu o zi afară, adică el în scaunul cu rotile, s-a cel puin așa o să fie el anunțat. Așa că pentru ziua de mâine am ales o rochie lila cu umeri goli, scurtă în față și mai lungă în spate, cu niște tocuri cu barete transparente. Speram să- i placă, pentru că începeam să-l cam plac. Timpul zburase, iar eu așteptam rezultatul, m-am dus în camera lui, erau încă acolo. Le povestea de prima noastră vedere, iar eu întreb:

-Când am aruncat cu o pernă după tine sau când era să te faci bucăți regale?

Părinți lui nu înțelegeu exact, dar ia pufnit răsul. Așa că l-au forțat să le povestească treaba cu perna.

-Înainte de-a continua povestea, zi-mi dacă te doare. Ce e drept  nu prea mai avea ce să-l doar, dar de fiecare dată îl întrebam asta, iar acum nu mă puteam să mă d-au de gol.

Dar a fost prea prins de poveste. Am plecat în liniște, iar Lucy a venit cu mine. I-am mărturisit că e posibil să mă fi îndrăgostit, dar cel mai mult m-am bucurat că am putut vorbi cu ea, pentru mi-a confirmat că și el se îndrăgostise de mine, dar eu eram dezamăgită, căci dacă de îndrăgostise de mine tot nu mă lăsa să îi zic pe nume. I-am povestit ce vreau să facem mâine mai îndetaliu. Am vorbit până târziu până ce s-a arătat Aspen. Apoi au plecat împreună.