Cândva Regină

Capitolul XV

Prințul

Nu pot să cred că a zis da! Au trecut trei ani, și tot nu pot să cred. Uneori stau și mă gândesc că totul a fost doar un vis. Dar totul e adevarat. Lucrurile ne-au mers tare bine. Mai e exact o lună și jumătate până la Crăciun, și cu toate că am timp berechet, vreau să aibă cel mai frumos cadou de Crăciun.

Mă îndrept spre bijutier, pentru că am făcut schițele unui set, colier și inel, e un concept destul de simplu, o inimă în mijlocul trandafirului, doar că inima este împărțită în două culori, mov și verde, mov pentru ea și verde pentru mine.

Cred că o să îi placă la nebunie. Când intram la bijutier, de nicăieri a venit iubițica mea.

-Ce cauți aici? m-a întrebat în timp ce venea să mă sărute.

Se ridicase un pic pe vărfuri cu toate că avea pantofi cu toc și mă săruta.

Ce puteam să îi zic? Doar nu adevărul. Așa că am inventat ceva. Chiar dacă nu îmi plăcea să o mint pe cea mai importantă femeie pentru mine.

-Am venit pentru ați aduce o brățară, m-am gândit că o surpriză e exact ce îți trebuie!

-Ooo.. Ce drăguț! Nu trebuia să faci asta. Mă mulțumesc și cu tine seara. a șoptit încât doar eu să aud ultima parte.

-Deci Tomas, unde este brățara?

În acest moment speram ca el să facă o magie, orice, să găsească o scuză pentru care să nu aibă un cadou.

-Chiar aici! a zis în timp ce aducea o cutie, apoi a deschis-o.

Era o brățară splendită, din aur, iar pe mijloc două litere se împleteau. M și D.

-Oau.. E superbă! Mulțumesc amândurora.

Apoi a luat-o și și-a pus-o pe mână. Vă doresc o zi bună, iar când a trecut pe lângă mi-a șoptit, pe tine te aștepată un alt mulțumesc. După ce a plecat, i-am înmânat schițele lui Tomas.

-Mai salvat! Nu știu ce aș fi făcut.

-Pentru nimic. a zis în timp ce se uita la foile pe care i le-am dat.