Cândva Regină

Capitolul XVI

Prințesa

Maxon mi-a făcut un cadou foarte drăguț, chiar nu mă așteptam la așa ceva. Însă am avut o zi grea după bucurie. Am stat până târziu în birou cu Maxon, până ce liniștea a fost perturbată.

-Cred că am terminat pe ziua de azi, nu scumpo?

-Doar încă ceva!

-Și cu mine cum rămâne! a zis când deja mă ținea de talie mea, sărutându-mă atât de atent.

-Voi veni și eu curând!

-Nu! și m-a luat pe sus. Vei veni în pat. Treburile țării mai pot aștepta o noapte.

Eram deja ieșiți din birou înainte să apuc să protestez ceva. Eu eram terminată, iar el nearanjat după o zi întreagă, ne doream același lucru să dormim, însă ceva neașteptat s-a întâmplat. Doi servitori au intrat val vârtej peste noi.

-Nu știți să bateți la ușă? a țipat Maxon nervos din cale afară.

-Dacă am bate la ușă pentru o răpire nu ar mai fi răpire, nu?

În acel moment mi-a fost dus ceva la gură, care m-a făcut să îmi pierd cunoștița, singurul lucru care mi-l mai amintesc în ceață e Maxon strigând după mine, cât timp era tras departe de mine.

-Te voi găsi să nu uiți asta!

M-am trezit într-o temniță legată în lanțuri lungi de mâini și de picioare mă puteam mișca dar nu până să ies din acel loc, în fața mea stând pe un scaun era Robin, fostul meu iubit. Am fost împreună timp de o lună, când m-a cerut încăsătorie, iar eu l-am refuzat.

-Unde sunt? Ce caut aici?

-Bun! Te-ai trezit însfârșit. Învățăcelul meu mai are de exersat cu otrăvurile ce e drept.

-Robin?! Tu ești?

Măcar să fiu singură pe cine condamn pentru ce s-a întâmplat.

-Nu spune că nu îți mai aduci aminte de mine scumpo! îmi zicea cât timp îmi luase fața în mâna lui, strângâd-o.

Într-un final mi-a dat drumul, fața mă durea mă simțeam scârboasă din cauza atingerii lui.

-Știi! Am fost foarte afectat când nu mai invitat la nunta ta.

-Cum de credeai că o să-l invit pe fostul meu, la nunta mea?

-Foarte dezamăgitor răspuns. Nu, nu se vorbește așa cu stăpânul tău! Ahh, ahh...

Va trebui să primești o lecție pentru asta.

-Stapân?!
-Păi doar ce credea că o să se întâmple?

-Asta nu explică, de ce sunt într-o temniță, închisă și înlănțuită! am strigat.

-Nicioadată nu ai avut răbdare nu? Se pare că ai rămas la fel. Oare mă mai iubești? Mama ta sigur o făcea...

A stat o clipă plimbându-se. Mă analiza, fiecare milimetru din mine, apoi a zis:

-Păi dăm voie să îți explic.

-Deci nu mă eliberezi?

-Enervantă ca întotdeauna! Trebuie să înveți respectul. a zis-o el râzând

A venit la mine și mi-a desfăcut lanțurile, am dat să fac o schemă, dar degeaba, nu aveam cum pentru că se prinsese înainte.

-Nu, nu... Nu se face asta.

M-a prins, și mi-a prins mâinile în alte lanțuri, care se aflau în peretele opus, pe perete. Aproape atingeam pământul cu vârfurile picioarelor, dar nu încât să am stabilitate pe picioare. Îmi simțeam în umeri trosnind, dar nu am zis nimic, nu aveam ce și chiar dacă ziceam ceva asta nu ar fi schimbat situația.

-Vezi tu scumpo, decâte ori o să mă înfurii, îți vei petrece și mai mult timp atârnând. De data asta o să te iert, nu îți voi mai face nimic. Vei sta frumos aici, cât timp îmi vei asculta povestea. Sunt sigur că ești curioasă să afli de ce te-am adus aici. Ai înțeles?

-Da, Robin.

-Nu mai înțeles. Sunt stăpânul tău acum. Hai să te aud!

-Da, stăpâne. am zis dându-mi ochii peste cap.

-Bun! Vezi că se poate? E timpul să îți povestesc, nu?

S-a întors cu spatele la mine, apoi și-a tras scaunul. El era jos așezat confortabil, eu exact opusul lui.

-Sper că nu te superi că m-am așezat! mi-a zis râzând.

Să încep, căci scumpa mea, spre deosebire de tine, eu chiar nu am toată ziua la dispoziție.

Te-am răpit din mai multe motive, și ca să fiu cinstit o să ți le pun în ordine, știu că mereu ți-au plăcut listele.

1.      Am nevoie de tine, pentru un schimb foarte important, îmi trebuie tatăl soțului tău. Clișeic,nu?

2.      Apoi vreau și bani, pentru că planurile mărețe au nevoie de finanțare, iar eu am un plan măreț de poate te include și pe tine, așa că. Îți voi dezvălui mai multe detalii când te vei mai îmblânzi, căci atât eu cât și tu știi ce îți poate capul.

3.      În caz că nu merge planul meu măreț, vei fi monedă de schimb. Nu o lua personal, dar tu ești cea care m-a refuzat.

Iar în semn de recunoștință pentru că mai refuzat când te-am cerut încăsătorie, te voi lasă jos, chiar dacă vei avea lanțuri, măcari umerii nu o să îți mai trosnească. Și nu uita. Dacă ziceai un amărât de da, totul ar fi fost altfel.

-Ai...

-Nu am auzit, dar asta e rolul lor, așa că fi fată bună și nu încerca vreo șmecherie.