Cândva Regină

Capitolul XXI

 Regina

Dimineață soarele mă gâdila pe față, m-am trezit foarte târziu, la nouă și jumătate, când mă trezeam, micul dejun mi-a fost de o servitoare, însoțit de un bilet.

Ne vedem diseară! Poți purta ce vrei tu.

      Mi-ai demonstrate încrederea ta în mine.

Deci asta îmi era clar, cum a făcut, s-au cel puțin cred, am două varinate:

1.      M-am întors în camera mea lăsând ușa deschisă, pentru a fi văzută, doar că nu de el dar asta nu trebuia el să știe.

2.      Sau, a doua variantă care ar fi o minciună că nimeni nu mi-a zis că îi pasă de mine.

Am rămas puțin pe gânduri, iar servitoarea era tot aici.

-Poți să duci înapoi mâncarea, nu îmi este foame.

-Dar regele a zis să vi se aducă micul dejun pentru a mânca.

-Iar eu îți zic că nu îmi este foame. Dacă îl lași aici tot nu îl voi mânca. Ai înțeles?

-Da, doamnă.

-Mulțumesc. Mai e ceva de care trebuie să știu?

-Da doamnă. Regele a zis că voi deveni slujnica dumneavoastră personală.

Perfect, iar eu mă comportasem oribil cu ea, ce început promițător.

-Foarte bine. Pentru moment poți pleca.

-Mai aveți nevoie de ceva?

-Da. Poți să pregătești cadă. Apoi ești liberă, te aștept după prânz.

Fata lăsa tava cu măncare pe masa, și merse să îmi pregătească apa. M-am ridicat și eu într-un final. Camera se învertea odată cu mine, dar am mers în dressing. Erau o mulțime de rochii, splendide, dar exact opusul a ce purtam eu. Am strigat după fată:

-Și o să mai am nevoie și de alte rochii fără corsete, și fără pietre.

Fata a ieșit imediat din camera de baie, și a venit după mine.

-Bineînțeles. Aveți preferințe la culoare?

-Da. Să nu fie galbene!

-Am înțeles, altceva?

-Spunemi Daliana. Poți pleca!

Și i-am făcut semn cu mâna, în timp ce mă îndreptam spre cadă, era plăcut să fie doar liniște. Am decis că voi evada, că doar nu o să stau aici pe veci. Cu siguranță nu l-ar lăsa tot pe Maxon de pază la camera mea, după cele petrecute aseară, așa că voi aștepta un semen de el. Până atunci voi avea un comportament exemplar. Gândurile astea mă copleșeau atât de mult, așa că am închis ochii și am laut o gură generoasă de aer, apoi mă aflam sub apă, am stat cât de mult am putut, până când îmi simțeam plămânii că mi-ar lua foc.

Când am deschis ochii am dat peste Maxon, nu puteam să cred, știu că acasă lucrul ăsta e nesemnificativ, dar aici între toate lucrurile astea. Nu îmi venea să cred, așa că mi-am clătit ochii, iar el a dispărut.

Neavând de ales, mi-am luat halatul, se pare că fata mă aștepta cu o jumătate de garderobă, ce nu pot zice că mă deranja automat. Dacă tot sunt blocată, de ce să nu fac ce îmi place, nu?

Am simțit fiecare material al rochiilor, iar la final am ales o rochie simplă, aurie, lungă, mâneci lungi, iar la încheieturi se afla o tentă de mânecă clopot. Exact ce îmi dorea simplă, dar elegantă, vaporoasă, dar cu mâneci pentru a nu se vedea că sunt învinețită. A fost asortată cu o pereche de pantofi cu toc, tot aurii, iar părul împletit într-un coc la bază.