Cândva Regină

Capitolul XIV

Prințesa

Mascatul s-a apropiat de mine, apoi m-a legat la ochi, nu aveam nici o idee unde avea să mă ducă, dar pactul e pact, iar el a rescpectat partea lui. Surprinzător!  Era timpul să fiu curajoasă, apoi dacă la final totul avea să se termine cu bine astăzi, urma să am o poveste ce va rămâne în istorie. Provocată la nici jumătate de oră după încoronare. Ce să zic, sună bină. Dar trebuie să trec de tot mai întâi. Astfel că cineva mă împingea afară din castel, ce e drept la scări a fost mai greu. La ieșirea din palat am fost luată pe sus, și urcată într-o mașină nu conta cât mă zbăteam, ba chiar l-am și mușcat.

 Dar treaba asta nu a fost bună pentru că îmi legaseră mâinile și picioarele cu sfoară încât nu le puteam mișca, iar după m-am trezit cu un caloș în gură. Deci nu puteam să strig după ajutor s-au să fug. Genial.

Tot am ajuns în aceeastă mașină, părea că ne învârteam în cerc, dar nu puteam să îmi dau seama decât că șoferul nu se pricepea la condus. Biata mașină era mult prea bruscată.  Când s-a oprit mașina îmi venea să vomit, dar nu am făcut-o, nu că mai aveam mult. Și iată-mă iar luată pe sus. Habar nu aveam unde mă duceau, dar cât timp inima îmi bătea însemna că sunt în viață.  Ce cred că era un lucru bun. Nu?

Deodată am auzit un scârțit de ușă, apoi încă unul. Oare unde mă aflam? Când mă întrebam eu pe mine, am fost dezlegată de picioare, de mâini, apoi m-am trezit fără caloș, și că puteam vedea. Teoretic, puteam vedea. Teoretic. Lumina era mult prea puternică pentru ochii mei în acel moment, așa că mi-am pus o mână deasupra ochilor. Acum realizam că eram în palat. În palatul meu.

Pe jos se afla o dâră de trandafiri roșii cu sclipici auriu. Ce fel de hoți mai erau și ăștia? O secundă mai târziu mi-am primit răspunsul. HOȚI PLĂTIȚI! Asta erau ei. Aveam o vagă bănuială că Maxon îi angajase. Nu eram sută la sută convinsă până nu l-am văzut. El îmi făcuse asta. Habar nu aveam ce a vrut să facă, sau ce intenți a avut, dar orice urma să facă aveam să îi plătesc cu aceeași monedă de aur. Înainte era doar o monedă, dar acum devenisem regină. Urma să fie o lecție pentru toți.

Moneda de aur, bate o simplă monedă. Așa că   iată-mă, eu cea care mă prinsesem într-un final de jocul lui. Accept să intr-un în joc, dar voi apela și la dramă!

-Maxon, ce se întâmplă? am zis în timp ce mergeam pe petalele de trandafiri. În camera se aflau multe flori. Era foarte frumos, dar tot nu merita drumul cu mașina pe care l-am făcut, cu cel mai nepriceput șofer. Dacă urma să aflu cine era va rămâne fără permis. Vă asigur.

Când mi-a auzit întrebarea s-a așezat în genunchi. Se pare că urma să facă ce nu a reușit să termine mai devreme. Sper să nu mai apară încă ceva pentru că de data asta urma să-l împușc pe cel care mă deranja din nou. Trebuia doar să fac rost de un pistol. Simplu!

-Draga mea Dali. Din primul moment din care te-am văzut am simțit ceva pentru tine, sincer mi-am dat seama prea greu ce sentiment era. Poți ghici? Lasă îți spun eu. Era iubirea.

Îhăăă… De aiai ai făcut tot posibilul să mă scoți din minți, am gândit eu afișând un zâmbet pe buze.

-E drept că nu am fost prea amabil la început, sau pe parcurs, poate nici azi! Căci am pus să fi răpită și adusă tot în palatul tău.  Dar vreau să te întreb ceva important. Vrei să îți petreci tot restul vieți tale cu mine?

Mai avea curajul să și recunoască.

Ahh...

Nu pot să cred.

 Partea bună era că simțea la fel ca mine.

 Partea groaznică era tot ce făcuse.

 Inclusiv azi. Așa că șoul urma să înceapă!