♧ prolog ♧

706 94 112
                                    

-- 𝗔𝗨𝗧𝗢𝗥 --

Râsul colorat al brunetului umpltea toată camera unde se afla el și fratele său. La început fusese chiar uimit de vizita acestuia bruscă, dat fiind faptul că el era ocupat ori cu munca, ori cu iubitul său. Dar acum toate astea au prins sens.

Venise să îi ceară ajutorul. Și nu orice fel de ajutor.

-- E o glumă asta? Întrebă printre râsete. Daca pleci, nu îl poți lua cu tine sau așa ceva? Ar fi mai simplu pentru amândoi de o mie de ori.

Jeongguk în schimb încerca să îi zâmbească fals fratelui său. Credea că nu s-a gândit la această variantă? Și încă cum, voia deja să îi facă pașaport. Dar exista o problemă. O mică...

Iubitul sau încă nu împlinise vârsta majoratului. Nu mai avea mult, dar munca sa de model international nu poate aștepta două luni până făcea Taehyung 18 ani.

Iar la ce părinți idioți avea băiatul, nici nu îndrăznea să se ducă la ei ca să le ceară ajutorul pentru pașaport. Căci nu ar rezista să nu le pocnească fața după tot ce îi făcuse micuțului său când aflaseră ca de fapt, acesta era gay.

-- Nu e nici o glumă, Jungkook. Uite, nu îl pot lua pe Taehyung cu mine pentru că încă este minor, da?! Înainte de a izbugni din nou în râs pentru că fratele său era cu un minor, gura îi fuse astupată de el. Nu, nu indrazi să râzi. Asculta. Tu, timp de o săptămână sau două, depinde de turul meu, vei sta cu el! Te vei da drept mine. El este foarte Inocent și naiv, nu vreau sa fie trist cât timp sunt plecat, și mai ales singur.

Jungkook își dăduse ochii peste cap și îi dăduse mâna la o parte fratelui său. Fix de asta avea el chef acum. Să stea după fundul unui minor. Nu avea el destule cluburi în care să își petreacă nopțile cu diferite curve.

Acum trebuia să fie dădaca pentru iubitul fratelui său.

Își mușcă agresiv buza de jos și aproba. Până mă urmă era geamănul lui, nu ar trebui să fie chiar atât de greu să se dea drept el.

-- Bine. O fac și pe asta. Dar înainte, să-mi spui mai multe despre el, daca nu vrei sa ma dau de gol. O întrebare însă. El știe de existența mea.

Fericit că fratele său acceptase oferta îl luă strâns în brațe.

-- Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!! Îți rămân dator. Și nu, Taehyung nu știe de existența ta. Am crezut că este mai bine așa, nu am vrut să-l fac să se simtă inconfortabil cu asta. Și apropo.

Cel mare se îndepărta din îmbrățișare și îl privi pe Jungkook de sus până jos. Nț, acele tatuaje si piercing-uri... L-ar da de gol în mai puțin de câteva secunde.

Din cauza carierei sale de modeling, din păcate el nu putea avea așa ceva. Trebuia să aiba trupul cât mai ,,curat". În schimb masa sa musculara era aproape la fel de mare ca a geamănului său mai mic.

Mai mic cu trei minute.

-- Trebuie să faci ceva cu acele piercing uri și tatuaje. Daca Taehyung le va vedea, își va da seama imediat că nu sunt eu.

Frustrat de cererea fratelui său, se ridică de pe canapea si îl privi. După ce că trebuia să se dea drept el, mai trebuia să își ascundă și minunățiile de tatuaje?

Măcar daca ar...

-- Arată mi o poză cu iubițelul tău. Vreau să văd cum arată.

Văzuse cum fratele său murmură o înjurătură, dar până la urmă acesta se ridică și el de pe canapea. Se apropie de geamăn și de pe telefon, îi arătase o poză cu Taehyung care cânta la o vioară.

Dintr-o dată, expresia facială a lui Jungkook se înmuie, privind atent spre trăsăturile băiatului parcă pictate de îngeri. Pielea de porțelan, părul său buclat și negru, iar buzele...

Simțea că cunoștea de o viață băiatul deși era prima dată în viața sa când îl vedea. Acum...oferta lui Jeongguk nu mai suna atât de rău. Poate putea să își ascunda deocamdată tatuajele, pentru micul îngeraș de porțelan.

Jeongguk nu prea era mulțumit de cum fratele său îi privea iubitul, așa că își retrase telefonul si întrebă din nou:

-- Deci? Te bagi sau nu? Dar nu ai voie să te atingi atingi de el. Mârâi iritat puțin

-- Ma bag. Răspunse în a doua secundă. Dar nu promit că nu mă voi atinge de el.

ʲᵉᵒⁿ𝗧𝘄𝗶𝗻𝘀[✔︎]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum