ʲᵉᵒⁿ𝗧𝘄𝗶𝗻𝘀[✔︎]

Capitolul 5

— TAEHYUNG —

Vedeam în ochii lui cât de panicat a început să fie. Dar de ce? Eu nu i-am dăruit nici un inel, nici pe cel mai ieftin nu mi l-aș fi putut permite. Am vrut doar să-l testez pentru că este puțin ciudat de ieri.

Acum că mă uit mai atent la mâinile lui îmi măresc ochii. De ce naiba observ tocmai acum?! Oh nu gguk!

— Tae eu- a început el dar eu l-am întrerupt.

— Oh doamne, Jeongguk, de ce ai mâinile ușor julite? Eu acum văd! Exclam speriat și încep să îi sărut ușor juliturile. Când te-ai rănit? Sunt proaspete!

Mă afund dintr-un subiect în altul. Nu-mi mai păsa, acum îmi pasă de mâinile lui rănite. Niciodată nu mi-a plăcut să-l văd rănit, indiferent de motiv. Plus că ar avea și probleme la munca...

La naiba cu munca lui de model. De ce nu s-a făcut cântăreț? Mi-ar fi plăcut să-mi cânte în fiecare seară înainte de a dormi. Voce ar avea, are o voce de înger!

Îl surprind cum elibera un oftat de ușurare dar din nou tac. Eu așteptam să-mi spună de ce naiba e rănit!! Aish gguk ....

— Știi..umm... începuse să râdă nervos. Eu am avut o mica discuție cu colegi tăi de la liceu. Aceștia nu o să te mai deranjeze. A spus el mândru.

Pe mine m-a șocat însă. Mă așez rapid in poala lui confortabil și îi iau chipul în mâini. Îl inspectez dar nu avea nici cea mai mică zgârietură.

De când era gguk atât de bun la bătaie..? El de-abia de putea răni o musca. Și..la nervi ei bine...

— Dar nu ai nici măcar o zgârietură pe chip... șoptesc uimit și îți sărut obraji și apoi buzele. Se simțeau puțin diferit, dar dulci. Cum? Ai învățat să te bați, iepuraș prostuț?

— O-Oh, normal! Am vrut sa învăț, pentru a te apăra pe tine. Zise mimând un zambet. Haide iubire, doar nu te îndoiești de mine, nu-i așa?

— N-Nu!! Răspund speriat văzând că se întrista. Niciodată nu m-aș îndoi, am încredere în tine gguk, plus, nu e ca și cum ai avea un frate geamăn care seamănă perfect cu tine, ca să am motive de îndoială.

Acesta începuse să râdă fals, dar mie nu-mi păsa. Eram prea fascinat de râsul său. Întotdeauna a fost atât de frumos când râdea?

Zâmbesc ușor și îl strâng în brațele mele. Îmi plăcea atât de mult sa stau in brațele sale iubitoare, oh gguk...ce m-aș fi făcut fără tine? Ești tot ce am mai scump...

— Te iubesc.... Șoptesc în timp ce îmi așez capul pe umărul său. Te iubesc foarte mult gguk, mă simt atât de protejat in brațele tale puternice. Am senzația că mă protejează de absolut toată răutatea oamenilor!

Simt cum mână lui începuse să mă mângâie pe spate. Gguk este atât de grijuliu cu mine și afectuos, îmi place! De obicei ar fi ocupat acum cu modelingul lui și nu ar avea timp de mine.

Îmi place când toată atenția lui e mutată pe mine! E doar al meu, al meu!

— Și eu te iubesc ursuleț pufos. Șopti și el și mă sărută lung pe frunte. Așa sa te simți mereu, cât stai in brațele mele, nimic nu te va răni.

Îmi ridic capul ca să-l pot privi în ochii. Nimic? Nici măcar el, nu-i așa?

— Nici macar tu, nu-i așa?

Deși se vedea de la o poștă că era foarte tensionat și agitat, acesta îmi zâmbi și dăduse din cap aproband. Nu știu ce era cu el, se purta puțin ciudat. De obicei ar spune că ,, dacă ești un băiat bun pentru mine, normal că nu o să te rănesc iubito".

Sper sa se țină de cuvânt și să nu mă mai rănească atunci când bea prea mult... Dar tot îl iubeam. Ce îmi făcea el, era nimic pe lângă părinți mei. El măcar mă iubea, mereu a făcut-o.

[...]

Când am ieșit din duș, îl căutam cu privirea pe Gguk. Mi-a zis că mă așteaptă în pat dar acum nu mai e.

Unde s-o fi dus?

Mă întreb. Îmi iau rapid niște haine confortabile și ies din camera noastră. Îl surprind pe balcon. Zâmbesc când îl văd acolo. Mă apropii de el cu intenția de a mă strecura și al strânge în brațe pe la spate, dar îl aud conversând cu cineva la telefon.

— Taci, e vina ta daca se prindea. Tu nu mi-ai zis prea multe detalii.

Ce? A cui sa fie vina? Și cine s-a jucat cu el?

Decid sa nu întrerup conversația și să ascult in continuare. Părea interesantă.

— Dacă își dă seama ce fac? Știi că înainte să mă omori tu, te voi omorî eu, nu-i așa? E prea inocent...nu vreau să-l rănesc.

S-Să mă rănească?

Înghit in sec la acest gând. De aceea se poarta ciudat? Mă înșeală? A găsit pe cineva mult mai bun decât mine? Pff..era și de așteptat, eram doar un copil pe lângă el..

Cu lacrimi in ochii, îmi fac curaj să întreb:

— Jeongguk, cu cine vorbești la telefon?