ʲᵉᵒⁿ𝗧𝘄𝗶𝗻𝘀[✔︎]

Capitolul 18

── AUTOR ──

Jungkook îl dusese acasă pe Taehyung fără întrebări. Știa că fratele lui cu siguranță avea să se descurce cu familia lui Taehyung. Deja nu îi plăcea, și i-a văzut astăzi pentru prima oară. Nici nu vrea sa știe prin ce a trecut puiul din brațele lui.

Taehyung nu a scos nici un cuvânt de când s-au întors acasă. Doar stătea în brațele bărbatului. Căldura și iubirea ce o emana cel în vârstă, era necesară pentru al liniști. Avea la cunoștință faptul că trebuia să le explice celor doi de ce s-a dus în aceea casă.

Și avea să le-o explice, dar sincer, îi era puțin frica de reacția lui Jeongguk. El era mai agresiv, așa că cel mai probabil avea să îi zică doar lui Jungkook. Apoi, poate, iepurașul va spune la rândul său, fratelui mai mare.

── M-am dus acolo pentru că mama voia să mă retragă de la școală. Spuse dintr-o dată și îl strânse mai mult în brațele lui. Voiam să aflu de ce. De ce vrea să-mi distrugă astfel viața. Cică Jeongguk nu a mai plătit pentru ,,mine" și avea să mă trimită în altă țară. Nu vreau, Kookie...nu vreau departe de voi doi. Voi sunteți singuri ce mă faceți să mă simt iubit și acceptat. Ce este rău dacă vreau doar iubire? Șopti și începuse să lăcrimeze din nou.

Jungkook a rămas surprins. Cât de parșivi erau părinți lui încât să ceară bani lui Jeongguk pentru a putea fi cu Taehyung? Ei erau cumva oameni? Nici animale nu puteau fi numiți cu siguranță. Erau o specie ce nu putea fi identificată.

El nu a zis nimic. A vrut ca Taehyung să se simtă bine și să spună tot ce are pe suflet. Așa că, a așteptat din nou să vorbească. Bine a făcut, căci băiatul din nou începu a grăi, dar de data asta, se ridică ușor din brațele lui.

Brunetul se uită la iubitul lui, care, îi apucă chipul în mâini. Cu degetele sale fierbinți, îi mângâie obraji rozalii. Deveniseră așa din cauza lui. Ce efecte avea acest tip asupra lui....

── H-Haide să fugim de aici. A spus. Să fugim noi trei, undeva unde nu ne cunoaște nimeni. Să putem fi împreună fără să ne mai deranjeze cineva.

A zâmbit când auzi glasul tremurător al băiatului când zicea asta. I se părea drăguț dar era și așa vulnerabil in acest moment. Și o musca îl putea răni pe Taehyung daca se lovea acum de el.

── Iubire...vorbi și el într-un final. Asta inca nu e posibil, pentru că nu ești major. După ce vei împlini 18 ani, atunci o sa putem pleca toți trei, da? Șopti la fel de ușor ca el, și îi sărută buzele. Acum liniștește te. Îți vei continua liniștit studiile, nimeni nu o să te oprească din asta.

── D-Dar eu nu mai vreau la școală, Jungkook. Începuse să plângă mai rău. Mama a distrus tot! Nu ai idee cat de rușine îmi e să mă duc acolo și să dau ochii cu acei homofobi. Te rog, nu mai vreau. Le pot continua altundeva după ce plecăm!

Se uită îngrijorat la băiat. De ce nu a știut mai de mult de el? Probabil ar fi fost mai bine daca știa, poate nu mai erau în situația de acum, cine știe.

── În regula iubire. I-a șters cu grija lacrimile de pe obrajii. Doar nu mai plânge. Nu ai voie sa faci asta. Hai sa mâncăm, și să-l așteptăm pe hyung, da? Trebuie să vina și el curând.

Taehyung aprobă din cap iar Jungkook îi zâmbi blând. Era atât de prețios, atât de prețios pentru el, pentru ei, aparent.

< Între timp...>

Jeongguk privea rece spre cei doi din fața lui. Îi ura atât de mult pe acești oameni. A fost nevoit să le de-a bani ca să nu îl indea in gat poliției pentru că era un minor. A trebuit să le de-a bani ca să-l lase în pace pe Taehyung, să nu-l mai caute și să-i facă zile grele.

A crezut că a terminat cu ei o dacă ce aveau bani necesari. Se pare că cei doi draci voia să le de-a bani toată viața? In nici un caz.

── Nu v-am mai dat bani și ajungeți să-l chinuiți pe Taehyung? Dumnezeu îți mulțumesc că m-ai ferit de asfel de părinți. Zise privindu-i scârbit. Nu înțeleg cum cineva ca voi, au făcut un înger precum Taehyung.

── Să înțeleg că vrei sa ai de a face cu poliția, nu-i așa? Zise mama lui Taehyung mândră, și flutura telefonul in mână. Câți ani crezi că ai primi? Tu și celălalt. Sunteți doi pe unul, ce dezgustător.

Jeongguk îi privea calm. Nu avea de ce să se teamă. Taehyung avea peste 16 ani. Putea să fie cu oricine dorea. Problema a fost că ei erau împreună de la cincisprezece ani pe care ii avea Taehyung. Nevrând să aștepte un an, i-a platit pe cei doi să-și țină gura.

── Sunați.

A zis simplu apoi a plecat în vechea camera a lui Taehyung. Avea să se ducă să îi ia toate actele. Avea să elibereze copilașul lui de acești doi monștrii, să nu mai fie dependent de ei.

Cei doi au privit confuzi după ei, așa că au alergat în urma bărbatului care mergea înainte. Tatăl lui Taehyung se puse în fața lui.

── Ce dracu crezi că faci?! Eu sunt aici sperietoare de ciori, îți permiți să umbli așa cum vrei tu în casa mea?

── Chiar nu mă interesează ce sunteți, domnule Kim.

L-a dat la o parte din fața lui și a intrat în camera lui Taehyung. Era praf peste tot. Și normal că aceste două jigodii nu s-au atins de camera lui. Mai bine pentru el. Începuse să caute actele sale. Când le-a găsit a zâmbit și le-a luat.

Cât despre cei doi părinți, i-a considerat două fantome, până la ieșirea din casa. Când să iasă, se opri și îi privi:

── Ar trebui sa fiți dezamăgiți de voi înșivă. Nici animalele nu-și vând copilul sau îl resping. Sunt mult mai iubitoare decât voi, le admir pentru asta. Zise cu ură către ei, și pleca.

Totul în liniște, fără mare scandal. Sau asta era ce credeau soții Kim. Jeongguk nu avea să-i lase așa. Avea să-i de-a pe mâna poliției, pentru abuz asupra unui minor și rele tratamente. Doar sa aștepte puțin.

Așteaptă puțin, vei fi liber alaturi de mine și Taehyung.

[...]

Capitolul nouuuu
Neediat, deci cu siguranță veți găsi greșeli