ʲᵉᵒⁿ𝗧𝘄𝗶𝗻𝘀[✔︎]

Capitolul 2

-— JUNGKOOK -—

Deși știam ca era ciudat sa ii vad trupul gol din prima, trebuia sa fac asta. Nu puteam totuși sa ii las pe acei bădărani sa se ia de el mereu. Probabil el deja era obișnuit sa fie gol în fața fratelui meu dar...nu și a mea.

Îl vad cum se așezase cu sfiala pe pat, având privirea în jos și jucându-se cu mâinile sale. În acest moment părea exact ca un cățeluș plouat ce așteaptă sa fie pedepsit de stăpânul său.

Îmi mușc puternic buza de jos și ma așez alături de el în pat, începând sa îl mângâi pe spate. Agitația sa o puteam simți foarte bine, și era normal dacă avea ceva de ascuns, nu?

—- Taehyung...încep eu ai vorbi. Hai, începe sa te dezbraci ușor pana la boxeri, în regula? Încerc sa nu te presez prea mult, dar trebuie să-ți vad corpul, iubitule.

Nici mie nu îmi venise sa cred ca l am numit asa, dar pe parcurs trebuia sa ma obișnuiesc cu asta... sper ca fratele meu avea să vină înainte de a ma atașa prea mult de micuțul asta.

Pare...atât de inocent...și striga sa fie protejat și iubit. Acum înțeleg de ce fratele meu e îndrăgostit nebunește de copilul asta.

—- B-Bine, daddy...pana la urma, nu e prima data când m ai vedea asa, nu? Și nu vei face nimic...

Oh băiete dacă ai știi tu adevărul...

Zâmbesc încurajator către el, aprobând cu o scurta mișcare a capului în timp ce începea ușor sa își scoată uniforma școlară. Puteam vedea jena din ochii săi, dar nu aveam alta soluție.

Deja gura mea se deschise în semn de soc, când cămașa lui alba îi părăsise trupul iar pe acesta erau semne a violenței la care fusese supus. El, chiar era agresat la școală doar din cauza sexualități sale?

Ce ii fute pe ei grijă de viata lui, personală? Poate iubi pe oricine vrea!

Dacă colegi lui se purtau asa cu el, nu vrea sa știe cum o făceau...părinți...

-— J-Jeongguk...Vocea lui tremurânda, îmi dădea mii de fiori.. Te rog iartă ma ca eu nu am fost destul de puternic ca să ma apar de ei dar-

-— Shh.

Fusese tot ce spusesem înainte de a-l trage în brațele mele. Îndată ce făcusem asta, mici suspine de plâns veneau undeva de la pieptul meu. Plângea...

Să-l liniștesc ca fratele meu în asfel de situații nu puteam, pentru ca nu aveam habar cum ar reacționa el, dar știu ca trebuia sa fac ceva. Nu îmi plăcea când puștiul din brațele mele deja plânge, și nu ne știm nici măcar de o ora.

Într-un final, hotărăsc sa ma așez cu el pe pat avându-l în poala mea. Chipul îl iau în palmele mele mari, ca să îl pot privi în ochii care încă lăcrimează. Era doar un copil. Un copil asa fragil...

—- Hei...nu plânge din cauza unor nemernicii, bine? Tu doar spune-mi numele lor. Vei vedea ca în dată te vor lăsa în pace.

—- N-Nu pot, gguk... Ți-am spus asta de multe ori, dacă le zic numele, vor fi și mai rău de atât! Izbucni și mai tare în plâns, și se făcuse mic la pieptul meu. Te rog, te rog nu ma mai pune sa fac asta. Doar iubește-ma, am nevoie de iubirea ta ca să îmi aline durerea.

Oftez puternic și îi strâng trupul pe jumătate dezbrăcat, protector în brațele mele. Da, poate ca în acest moment avea nevoie de iubirea lui Jeongguk dar dorința mea de a știi cine îl agresează pe Taehyung, nu era încă împlinită.

Dacă el nu voia sa îmi spună, perfect. Aveam sa aflu singur. Acum doar ii șoptesc vorbe dulci și îl sărut de nenumărate ori pe chipul pătat de lacrimi.

Ii era frică. Frică încă de când îl pusesem sa se dezbrace. Oare Jeongguk ii făcea ceva uneori? Știu ca el mai consuma alcool dar îmi promise ca se va lasă.

Sper ca s-a ținut de promisiune.

<< O ora mai târziu...>>

Taehyung adormise, iar eu am ieșit din dormitor ca să îl las sa se odihnească după ce adormise plângând. Îmi era milă de el din cauza stării ce o avea..

Cu pași mari ma duc pe canapea și îmi sun un prieten, el ma putea ajuta sa găsesc acei puști proști care se luau de iubitul fratelui meu. La câteva bipuri răspunse, făcându-ma sa zâmbesc instinctiv.

-— Ah, hyung, în sfârșit răspunzi. Ce spui, ma poți ajuta și pe mine cu ceva?

-— Agh, depinde de ce. Mare mirare e sa ma sunt tu pe mine și sa nu ceri ceva.

—- Hai nu ma lua cu de astea. Fi atent, pana mâine vreau lista cu numele și datele tuturor liceenilor de la *****. E urgent.

Când auzisem râsul sau, îmi închisem ochii ca să nu mă enervez. Nu era moment acum de ras, hyung...

-— Liceu? Ce sa faci tu cu datele unor liceeni? Ai absolvit de mult timp, Jungkook.

—- Nu e pentru mine, vreau sa aflu cine ii face rău iubitului meu!