ʲᵉᵒⁿ𝗧𝘄𝗶𝗻𝘀[✔︎]

Capitolul 17

── TAEHYUNG ──

Eram în casa părinților mei. Îmi era foarte greu să fiu aici, știind toate înjosirile și bătăile pe care le primisem de la ei pentru cine eram, dar uite-ma. In casa unde jurasem că nu o să mai calc niciodată, după ce am fost dat afara în șuturi din acest loc.

Dar ghici ce, acum eram sa aflu ce mizeri aveau de gând să facă,, părinți " mei, și sunt nevoit să-mi încalc jurământul. Strâng mai mult ghizdanul ce îmi era în spate, când apăruse și mama.

Îmi era dor de căldura pieptului ei, totuși când îmi amintesc ce mi-a făcut, dorul dispare dintr-o dată. Vreau doar sa scap mai repede din locul ăsta infect, plin de traume pentru mine. Atât fizice, cât și psihice.

── De ce ai vrut să mă retragi de la școală? Cu ce ți-am greșit de in acești ani, nu ai avut treabă de mine iar acum vi dintr-o dată să-mi strigi viitorul! Vocea mea creștea tot mai tare la ea. Nu ai acest drept! Nu mai ai acest drept asupra mea din momentul când m-ai dat, pardon, m-ați dat afară din casă.

Cât de delăsătoare putea fi femeia asta? Nici nu a clipit sau reacționat cumva când i-am strigat în fața. Atât de rece a devenit? Pff, ar trebui să mă aștept asta de la o creatura ca ea.

Când am vrut să continui să-mi descarc sufletul în fața lor, tata a spus ceva ce mi-a luat pământul de sub picioare.

── Iubițelul tău scump, nu a mai plătit pentru tine, dragă. Zise acesta privind spre mine. Trebuia să o facă acum o săptămână, două chiar, dar nimic. Noi ce să facem daca nu plătește?

Ghiozdanul îmi căzuse de pe umăr la picioare. Jeongguk? Să plătească pentru mine? Ce dracu era asta. De ce ar plati? Sunt cumva jucăria de închiriat a lor sau nu știu eu?

Eram mai plin de nervi. Știu că Jeongguk nu ar face asta degeaba, era ceva la mijloc. El nu și-ar cheltui bani degeaba, era zgârcit, îl știu prea bine!

── Așa, nu plătește pentru,,mine". Ce are asta de a face cu școala mea?! Care e scopul vostru de vreți să mă retrageți? Țip la ei, iar în acel moment tata mă plesnise peste față.

── Nu ai dreptul să țipi la tatăl tău, spurcat ce ești! Strigă și mama la mine. Trebuie să pleci neapărat de aici! Nu te mai vreau în același oraș, în aceeași țară cu mine. Ești o greșeală dezgustătoare. Cu ce ți-au greșit femeile de îți plac bărbații? Îți place să te futi in cur? Spune!

Îmi ling buzele apoi mă uit direct in ochii ei. Nu mai eram băiețelul care era rănit de cuvintele lor. Cândva aș fi plâns până îmi dădeam și ultima picătură din corp, dar acum, acum sunt obișnuit cu asta. Cu multe altele.

Încep să zâmbesc ușor. Ar trebui să îi zic de unde am dobândit asta?

── Cu siguranța de la tine, mamă. Semăn foarte mult. Ce mă oprește că sunt băiat? Neahh, ador foarte mult să fiu tras în fund. Nu mai știi când tata era plecat și tu îl înșelai? Credeai că dorm, nu-i așa? Eh ghici ce, nu. Nu dormeam. Sunt dezgustat de femeile ca tine, dar nu acesta e motivul pentru care iubesc bărbați. Îmi iau ghiozdanul de jos,și mi-l pun înapoi pe umăr. Stați departe de mine și iubitul, pardon, iubiți mei.

Le zâmbesc inocent, fără să-mi pese de urma roșie de pe obraji apoi plec. Tata strigase nervos după mine să mă opresc, dar eu tot ce voiam era să plec din casa asta.

Am zis mai devreme că eram obișnuit cu toate astea, dar inca durea...durea că nu puteam fi acceptat și iubit de părinți mei așa cum eram. Tocmai când sa deschid ușa, cu mici lacrimi în ochii,aceasta se deschisese.

În fața ei, era Jeongguk și Jungkook. Îmi făcea inima să-mi bată rapid. Nu...nu de ce erau ei aici? Nu era momentul potrivit pentru asta...

Am vrut să-i împing rapid din fața ușii și să o închid după ce ieșisem cu ei, dar Jungkook îmi apucă chipul în mâna lui. Începuse să-mi analizele chipul, văzând că ochii lui se întunecaseră de tot.

── Care curva proasta mi-a atins copilul? Murmură nervos când văzuse obrazul înroșit. Cine te-a lovit? Părinți tăi?

── J-Jungkook... Mă bâlbâi privindu-l în ochii. Nu este momentul și nici locul potrivit pentru a vorbi despre asta. Te rog, haide sa mergem!

I-am retras mână de pe chipul meu, dar auzisem pași în spatele meu. Nu, nu voi, la dracu...regret că am venit aici. Trebuia doar să mă refugiez în brațele lor, așa scăpăm de tot ce mă înconjura foarte rapid.

── Kim Shin-Chan.

Îl aud pe Jeongguk spunând, în timp ce Jungkook mă trase protector la pieptul lui. Fără să mă pot abține, îi răspund instant la îmbrățișare, începând să lăcrimez la pieptul lui.

Aveam nevoie de aceasta îmbrățișare ca de aer.

── Jungkook, ia-l pe Taehyung și plecați acasă.

A fost tot ce am auzit înainte de a fi tras de Jungkook. Nici nu am avut puterea de a reacționa la asta.

Tot ce voiam era să mă simt iubit și acceptat...

[...]

Sper că nu ați uitat de cartea asta chiar dacă eu am făcut-o🤨❤️