Dezgheață-mi inima...

9 - O iubire nebună

-Mai citesc? întreabă el ținând cartea la piept.

Ea a dat din cap că ar mai vrea.

-Bine...

El reluă lectura și încercă să se concentreze și să nu o privească pe tânăra zâmbitoare. Din când în când își arunca privirea către ea. Atât.

La un moment dat ea a venit lângă el,  a pus capul pe umărul lui și a rămas așa. Până când el a terminat de citit, ea adormise.

Atunci, pentru prima oară el și-a permis să o atingă. Degetele lui au mângâiat obrazul fin și apoi i-au atins buzele. Ar fi vrut să i le simtă din nou dar nu se grăbea.

Și-a retras mâna și i-a sărutat părul aromat. Ea s-a făcut și mai comodă și a odihnit o mână pe pieptul lui. Victor s-a lăsat pe spate în canapea iar ea a ridicat picioarele.

A închis și el ochii, fericit de momentul pe care îl trăia. Nu a mai mângâiat-o, crezând că o deranjează și o trezește. Dar a rămas șocat când a auzit-o rostind aproape în șoaptă:

-Nu te opri... te rog....

El a privit-o uimit dar ea era adormită, poate nici nu și-a dat seama că a vorbit. Dar lui i s-au umezit ochii și a strâns-o la piept, sărutându-i creștetul. Acea voce superbă i-a pătruns până în adâncul sufletului.

- Niciodată, iubito... niciodată...

Zilele treceau, dar altfel, mult mai ușor, iar Andra își revenea. Acum vorbea cu ea deschis, ca și cum erau prieteni buni și știa că mai are puțin până când ea va vorbi cu el, conștientă.

Victor zâmbea mult în ultima vreme, chiar și angajații clinicii au observat schimbarea lui. Azi s-a oprit la o florărie și a luat un buchet mare de trandafiri, multicolor. Nu știa care sunt preferatele ei, așa că a luat din fiecare câte 5 fire și a făcut un buchet imens.

Andra a rămas uimită și a făcut ochii mari. Chipul îi radia de fericire și privea buchetul fermecată. Victor o privea pe ea fermecat. Și într-un gest total spontan, Andra i s-a aruncat în brațe și l-a îmbrățișat, iar Victor a rămas uimit.

A cuprins-o cu putere în brațele sale și i-a mirosit părul.

-Mă bucur că îți plac...

Își îndepărtă capul dar continuă să o țină în brațe și o privea. Nu știa ce să facă, voia doar să o sărute. Ea l-a privit la rândul ei, apropiindu-se de chipul lui, atrasă de buzele lui pline, întredeschise. Și s-au atins... la început abia perceptibil, ca mai apoi să se transforme într-un sărut adevărat. Lui Victor nu îi venea să creadă că se întâmplă asta, că în sfârșit fata îi aparține cu totul.

Avea un gust fin de cireșe proaspete și nu se mai sătura de buzele ei și de limba dulce. Era înflăcărat dar se abținea de dragul ei. Nu voia să pară insistent sau agresiv, așa că s-a desprins cu regret.

I-a mângâiat obrazul îmbujorat.

-Deschide ochii, iubita mea... Și promite-mi că nu te mai ascunzi de mine... Te implor... Fac orice vrei tu, dar nu mai fugi de mine...

Ea l-a privit și i-a zâmbit.

-Nu știu ce va fi cu noi, dar eu vreau să îți stau alături, orice ar fi, oriunde ai pleca cu gândul...

Andra l-a privit și i-a mângâiat fața, parcă analizând fiecare trăsătură.

-Mi-e teamă... șopti ea iar el a făcut ochii mari.

-Ce ai spus?

-Îmi e teamă...

-D...De mine? a continuat el.