Dezgheață-mi inima...

31 - Frișcă, ciocolată și vanilie

Alerga.

Alerga de ceva timp, vrând parcă să uite ceea ce tocmai se întâmplase.

Alerga, dar încă îi auzea glasul sfâșiat de durere, strigându-l.

Nu a ascultat-o. A plecat, a ieșit alergând și nu s-a mai oprit.

Nici nu știa ce simte, știa doar că dacă se oprește totul devine realitate.

În dreptul parcului i-a tăiat calea o mașină și s-a oprit.

Abia mai putea respira și s-a așezat cu mâinile pe coapse, aplecându-se ușor în față.

Dar încă o auzea...

Marius, te implor... ascultă-mă...

Addi era fiica femeii care îi distrusese viața. Addi era... fiica lui Cristian și a Emei... Cât de crudă poate fi viața asta?

Uitase tot la ea, telefon, portofel... mașina... Trebuia să se întoarcă acasă la ea, nu avea de ales, doar că nu știa cum să o facă. A strâns o fărâmă de curaj și a plecat spre ea.

Când a ajuns înapoi, Cristian îl aștepta sprijinit de mașină. Cu toate că anii au trecut nemilos peste chipul său, omul ăsta încă avea ceva care îl intimida pe Marius.

-Te mai așteptam mult? spuse bătrânul privind ceasul. Acum eu știu că sunt moș și că am tot timpul din lume, dar dacă mor nu apuc să îți mai spun nimic...

-Ce vrei...? spuse Marius cu răceală.

-Să bem o cafea. Hai cu mine...

-Cristian, eu....

-Hai... Ți-am lăsat un restaurant, măcar o cafea poți să dai și tu... Și mi-au lipsit discuțiile noastre... 

L-a urmat tăcut până la colț, unde era o cafenea. S-au așezat la masă și au comandat câte o cafea. Marius nu îndrăznea să îl privească, se simțea ca un puștan. La dracu, avea 47 de ani iar el se purta ca un adolescent în fața celui care i-a furat femeia, care i-a schimbat viața.

-Deci... ieși cu fiica mea... concluzionă Cristian.

-N-am știut... că e fiica ta. Lucrează cu mine de ceva timp... Dar nu am știut. Și nu ies cu ea...

-Reacția ta mi-a dovedit asta. Dar ce nu înțeleg este de ce ai plecat?

-Cum de ce? ridică el vocea. Addi a știut tot timpul cine sunt... M-a mințit!

-Da... Dar să știi că este și vina noastră, a mea și a Emei.

-De ce?

-Noi i-am povestit atâtea despre tine... nu ne-am gândit că ea se va îndrăgosti de tine... tocmai de tine... Uite... Dacă găsești puterea de a-i ierta această greșeală, amintește-ți că ți-am luat femeia ... dar în locul ei îți dăruiesc ceva mai de preț.

Marius ridică privirea uimit.

-Ți-o las în grijă pe Addi, pe fiica mea. Negi că ai sentimente pentru ea?

-Nu despre asta e vorba...

-Dacă nu te interesa, te-ar fi durut undeva și te-ai fi cărat. Reacția ta îmi arată că te doare, că îți pasă de ea ...

-Nu! Nu îmi pasă de ea! E o mică mincinoasă, o manipulatoare....

-E un copil îndrăgostit, Marius. La ce te-ai așteptat? I-ai și cerut să vă mutați împreună... nu te-ai gândit că are familie? Frați? Surori?

Marius privi în jos rușinat. Nu, nu se gândise. În egoismul lui a crezut că ea îi aparține numai lui.

-Deci? Măcar spune-mi acum, dacă nu simți ceva pentru ea. Așa voi ști să gestionez problema.