25 - Jur că aș da timpul înapoi pentru tine

298 27 2
                                    

Diana a ajuns acasă, udă fleașcă și tremurând. Marius s-a speriat văzând-o în starea aia.

-Ce s-a întâmplat? Ce ți-a făcut? întrebă el nervos.

Diana nu mai putea nega, soțul ei știa deja unde fusese.

-Nimic...nu mi-a făcut nimic... a răspuns ea tremurând.

-Diana,  dacă te-ai vedea... Nu ești bine deloc...

Ea nu a mai spus nimic, doar l-a privit intens.

-Ce e? întrebă nedumerit.

Diana a venit mai aproape de el și a oftat.

-Când mă privești... o vezi pe ea? Ai impresia că eu sunt Ema? Semăn cu ea?

-Ce? Nu... de unde ți-a venit ideea asta?

-Eu... Tu ai cunoscut-o...  cred că... eu...

Diana se opri. Respira greu și s-a speriat. Marius și-a dat seama imediat, avea un atac de panică.

-Hei... liniștește-te, te rog... Totul va fi bine...

-Nu... nu e bine... Nimic nu e bine, Marius...

-Iubita mea... stai un pic jos...

O îndemnă să stea pe canapea dar ea era mult prea panicată. I-a adus o pungă și a ajutat-o să respire controlat.

-Iubire... își odihni el capul pe genunchii ei.  De ce îl tot cauți dacă îți face rău...?

Diana își reveni ușor și îl mângâie pe cap pe Marius. Cu blândețe, el i-a mângâiat chipul.

-Ești atât de frumoasă... Nu vreau să te pierd, dar dacă îl vrei pe el... eu... renunț...

-Așa ușor?

-Ce să fac Diana? Spune-mi tu... Cum te cheamă, cum te duci... Una-două fugi la el...

- Iubește-mă... îi spuse ea și îi acoperi buzele într-un sărut.

Marius nu s-a putut opune, tânjea după soția sa atât de mult, încât a acceptat atingerea, bucuros dar precaut. Se mai arsese odată... Hainele ude îl incitau, nu putea nega că o dorea... A cuprins-o în brațe și s-au ridicat, privindu-se intens.

Telefonul lui a început să sune și a oftat. Parcă deja știa cine e...

-Răspunde tu... era îngrijorat...

Diana l-a privit și în acel moment i-a fost foarte drag. Dar l-a ascultat.

-Da?

-Diana... ești bine...?

-Da...

-Ești acasă...

-Da...

Cristian a oftat.

-Ți-ai dat seama, așa-i? 

Diana se încruntă.

-De ce anume?

-De mesaj...

-Ce mesaj?

-Cel din fotografia de pe biroul meu...

-Nu știu despre ce vorbești...

-Nu de asta ai fugit? Pentru că ți-ai amintit?

-Nu...

-Diana... 

-Uite... sunt acasă cu Marius, vreau să văd ce face Ana... Mai vorbim...

-Bine... mă bucur că ești bine... Dacă pot să fac ceva pentru tine... să îmi spui...

Dezgheață-mi inima...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum