Dezgheață-mi inima...

20 - O alegere înțeleaptă

Cristian privea înmărmurit scrisoarea din mâna lui, scrisoare care conținea invitația la nunta Dianei cu Marius.

Nu îi venea să creadă că cei doi ajunseseră să se cunoască atât de bine încât să se căsătorească. Pe de o parte i se pare o glumă proastă, pe de altă parte, îi părea bine, se simțea ușurat. Cert era că treaba asta nu îi dădea pace deloc.

Problema lui devenise și mai serioasă când la una dintre vizite, l-a luat cu el pe Teo. Băiatul nu avea stare deloc și Cristian era agitat.

-Teo... îl dojeni el blând. Iartă-mă, nu știu ce are. Nu vrea să stea locului.

-Ia dă-mi-l mie... spuse Diana și l-a luat în brațe. Ce face piticul meu? râdea ea și îl gâdila.

Băiețelului părea că îi place pentru că râdea din toată inimioara. Ca să nu rămână cu mâna goală, Cristian a luat-o pe Ana în brațe și se juca și el cu ea.

-Ce mai duo suntem...

-Hai că ne descurcăm... nu suntem așa răi...

Cristian făcu o pauză mai lungă.

-Deci... te măriți cu Marius...

-Da...

-Cum s-a ajuns aici? Adică... am crezut că nu vă cunoașteți atât de bine....

-După petrecere am tot vorbit și din una în alta... E un băiat serios, l-ai instruit bine.

-Prea bine, dacă îți place de el.

Diana nu a răspuns, a zâmbit doar.

-Îți place de el, nu?

-Da... Normal... Adică, mă mărit cu el...

-Deci vă iubiți...

Diana tăcea. Nu mai voia să continue această discuție care i se părea jenantă.

Teo se juca cu părul ei și deodată a început să îi dea pupici și să scoată sunete ciudate. Prima oară nu au dat atenție, dar când a rostit un mama foarte clar, Diana a rămas mută. Iar Cristian era șocat. Teo vorbea de ceva vreme, dar nu auzise acest cuvânt de la el.

Diana l-a strâns în brațe și i-a zâmbit. Era recunoscătoare pentru micuțul din brațele ei, dar nu se aștepta ca acesta să o creadă mama lui. Se simțea atrasă către copil, îl iubea la fel de mult ca și pe Ana, între ei se crease o legătură puternică și asta explica totul.

Cristian a înțeles imediat și l-a luat pe Teo în brațe.

-Hai la tati...

Diana i-a privit o clipă și prin minte i-a trecut un gând dureros. Făcuse oare o greșeală? L-a acceptat pe Marius pentru că era omul care îi oferea siguranță? Pentru că de fiecare dată când o privea se simțea prețuită, pusă pe primul plan în viața lui?

Gândurile i-au fost imediat alungate de apariția lui Marius în prag.

-Salutare! exclamă el jovial și se aplecă să o sărute pe Diana.

Cristian și-a ferit privirea.

-Am venit să vă aduc de mâncare, am luat câte ceva și pentru Ana... a spus el bucuros să o vadă pe fetiță.

Diana l-a privit și răspunsul era clar: nu făcuse o greșeală. Marius o adora pe micuță și o adora și pe ea. Era exact ce avea ea nevoie.

Atunci de ce inima ei tresărea de câte ori îl privea pe Cristian? De ce tot spera că el o va iubi? De ce tânjea după el și atingerile lui...?