Dezgheață-mi inima...

4 - Neîncredere

Victor se simțea destul de rău după ce și-a dat seama că a reacționat aiurea față de Ema. Trebuia să rămână cu ea, pe altcineva nu avea iar el a plecat și a lăsat-o acolo. A întors de volan și s-a întors din drum, dar ea nu mai era în preajma secției. A început să o sune și să îi lase mesaje, dar ea era sigur supărată pe el și nu mai răspundea.

Și-a propus să renunțe pentru noaptea asta iar mâine să se ducă la ușa ei și să îi ceară iertare și să găsească împreună o soluție. Era bun în meseria lui, mereu găsea o scăpare, mai ales pentru ea.

Deja avea o idee în cap, avea doar nevoie de o confirmare. Pe care a primit-o de dimineață, sub forma unui mesaj.

Și-a băut cafeaua mulțumit, apoi a încercat să o sune din nou pe Ema.

-Da? răspunse aceasta adormită.

-Ema, bună.... Uite, iartă-mă pentru aseară... Nu trebuia să te las singură, am exagerat. Ești bine?

-Da... Nu îți face griji.

-Îmi fac. Dintre noi doi, eu trebuie să fiu cel mai cu capul pe umeri.

-Da, dar nu ești.

-Nu.... nu sunt. Uite, am o soluție pentru tine. O să vorbesc cu judecătorul și am să îi propun să te lase să lucrezi cu un amic, ce spui?

-Ce fel de amic?

-E de încredere, nu te teme. E om serios. Are o fată cam de vârsta ta, care a avut o experiență asemănătoare, doar că ea are nevoie de ajutor , nu a trecut prea bine peste... și cred că tu ai fi persoana perfectă să o ajuți.

-Ok...

-De fapt, l-ai întâlnit, e Cristian. Mă gândeam că poți lucra la restaurant la el, îți găsește ceva de făcut...

-Cristian? se auzi ea uimită.

-Da... Știu că te înțelegi cu el, așa că de ce nu?

Ema făcu o pauză.

-Mai ești acolo? întrebă Victor.

-Da... Bine... Cum zici tu...

-Bine Ema, așa rămâne. Sper să te văd la ședință mâine seară... Îți trimit locația.

-Vorbim... pa! spuse ea scurt și închise.

Victor privi telefonul, uimit de rapiditatea cu care fata i-a acceptat propunerea. Avea oare un rival în Cristian? Sau i s-a părut lui... ? Oricum, nu credea că un bărbat matur și realizat ca el s-ar fi uitat vreo clipă cu un interes pasional la ea, care tăia orice avânt sexual oricui îndrăznea să se apropie prea mult.

Abandonă subiectul, oricum avea mult de lucru de când pierduse tot.

În cealaltă parte a orașului, Ema îi închise telefonul lui Victor dar gândul i-a rămas la ceea ce i-a spus. Doar un sărut tandru pe umeri a trezit-o imediat în simțiri.

-Trebuie să ajung la restaurant, deja am întârziat cumplit... îi șopti el.

-Ok...

-Poți rămâne aici, dacă vrei... Cât vrei... Îți las și numărul meu pe bar, să ne auzim mai încolo...

O sărută din nou și plecă spre baie. Ea rămase în loc cu mii de gânduri. Cum adică fata lui a avut aceeași experiență? Ce a vrut să spună Victor cu asta?

Până s-a dezmeticit ea bine, Cristian era îmbrăcat și gata de plecare.

-Hainele tale sunt la uscător.... spune el luând-o în brațe. Te sun mai încolo dacă îmi dai un mesaj. O să fiu toată ziua în bucătărie, dar când o să pot, te sun, da?