Viaţa mea

Capitolul 1

Heii! Numele meu este Sofia Morris. Am 16 ani şi ca orice fată de vârsta mea, am o cea mai bună prietenă... Ei bine, defapt două... Sunt chiar o fată inalta, mă consider destul de deşteaptă, slabă, deşi nu prea cred, am parul ,brunet şi ondulat, cam pana pe la mijlocul spatelui, ochi căprui, pfff.. Gata cu descrierea asta stupidă...
E seară. Luna, preferata mea, strălucea măiestră pe cerul senin de sfârşit de vară.
Mama, o femeie minunată, calmă şi o cea-mai-bună-mama-din-univers intră puţin cam panicată la mine în cameră şi imi tulbură liniştea.
-Haide repede până jos! Rose te caută ca disperata şi tu stai şi priveşti luna!
Mă uit la telefonul meu, 31 de apeluri pierdute de la, spre surprinderea mea, Rose...Rose e o fată minunată, cu nişte ochi de culoarea ciocolatei amarui, par creţ, cu destul de mult mai mică decat mine la înălţime şi cu un an mai mică ca mine... Am avut o perioadă în care o uram din toata inima mea, şi nici măcar eu nu ştiam de ce... Ei bine, după cum se vede, acum ea e una din cele două nebune care mă terorizează zi de zi...
-Cobori? Rose aşteaptă la telefon! Strigă mama din bucătărie
-Spune-i să mă sune pe mobil, te rooooog.
În nici 10 secunde sunetul telefonului umple camera mea liniştită.
-Salut, micuţa mea obsedată!
-Veşti, veşti, veşti! Ştii băiatul ăla, Andrew...
-Cel pe care il placi de mai mult de doi ani? Am întrerupt-o eu.
-Da, da, daaaa! Mi-a scris "Hei. Ai putea să imi faci şi mie un desen cu o dansatoare, pentru mama? E ziua ei si mnaa... Comunică-mi cât poţi de repede preţul şi cand va fi gata. Mulţumesc anticipat! :*".
Am uitat să menţionez că Rose desenează şi pictează superb.
-Ehh, i-ai comunicat? E oricum un început bun pentru "Rodrew "!
-Bineînţeles că da. Hai că mă sună mami. Vorbim. Paaa.
-Ceau, pitic!
Mama ei, la fel ca tatăl meu, lucrează in străinătate pentru ca traiul nostru să fie unul mult mai bun.

Între timp, am primit un mesaj de la Emi, a doua nebună.
"Salut, cartoooof"-21:43
"Hei. Ce faci?"-22:04
"Răspunzi cam greu..Ce ai?"-22:04
"Nimic, vorbeam cu Rose. Ia scris Andrew. "-22:05
"Ştiu, ştiu. Toată ziua mi-a zis asta. Am si numărat, de 386 de ori în 7 ore"-22:06
"Eu sunt ultima care află?!"-22:06
"Mor de somn şi de foameee. Noapte bună "-22:07
"Noapte bună, mâncăcilă "-22:08
Emily, o fată aparent foarte timidă, cu un păr lung, drept şi mătăsos, nişte ochi de un verde smarald perfect, e mai mică de statură, dar, chiar dacă in mare parte e exact opusul meu mereu ne-am înţeles foarte bine.
Se pare că mama face prăjitură, pentru ca nasul mi-a fost inundat cu un miros dulce de cremă de ciocolată. Când cobor să vad ce face sunt surprinsă să vad că o femeie de vârstă cu mama, e la noi in sufragerie... Ma duc, uşor, mai aproape de cameră să văd cine e şi ce vorbeşte cu mama
-O bursă? Pentru descrierile ei? Bineînţeles că da!
-Mamă! Vrei sa mă muţi la altă şcoală doar pentru o bursa?! Am izbucnit eu.
-Nu dragă, a zis doamna din stânga mamei calmă, primeşti o bursă la şcoală ta.
-Mă scuzaţi...
-Nu face nimic, a raspuns doamna aceea. Mă numesc Amalia Dylan
-Eu ma num...
-Sofia Morris. Ştiu. Ţi-am citit toate scrierile. Mulţumesc foarte frumos de ospitalitate dar sunt nevoită să plec. Pe altă dată. Noapte bună.
-Noapte bună, doamnă Dylan. Spun eu cu mama în sincron.
-Vă rog, spuneţi-mi Amalia.
N.a: Buuun, m-am apucat să scriu o carte... Sper să vă placă şi să o citiţi cu placere . Scuzaţi-mi greşelile. Am să încerc să postez din două în două zile. Pe sâmbătă. Paaa :*