Viaţa mea

Capitolul 17

Am mers cu Clara intr-un fel de bar. Eu mi-am luat un pepsi twist si Clara o bere cu lamaie.

-Pare perfect si minte ca un mare porc.

-Stiu. Nu pot sa cred. Ascunde atatea.

-Il omor. Deci nu pot sa cred ce face. Ce naiba vrea?! O fi vreun pariu?! Nu inteleg ce vrea. Vorbeste atat de dragut cu tine si pe la spate cine stie ce face?!

-Prefer sa nu ma gandesc la asta. Dar maine fii sigura ca o sa vorbesc cu el. Ori nu mai ascunde nimic, ori...

-Ori gata! Ma intrerupe hotarat Clara. Andrew te iubeste chiar foarte mult dar tu totusi stai cu Alex care minte. Maine lamuriti tot si ii zici si la Andrew obligatoriu! Eu chi...

Telefonul meu i-a intrerupt Clarei monologul. Era Andrew asa ca am raspuns.

-Alo! Sofia! Unde esti?! Vocea lui Alex imi rasuna in urechi pe langa muzica. I-am inchis fara sa zic ceva si i-am facut chelnerului semn.

-Mai doriti ceva?

-Doua coktailuri.

-De care?

-Orice. Nu imi pasa.

-Ce pisici faci?! Zice Clara imediat dupa ce barmanul pleaca. Ador cand zice asta. Mereu evita cuvinte urate si foloseste "pisici".

-Bine. Tu ce faci?

-Poftiti. Tipul pune doua pahare cu picior pe masa. Habar nu aveam ce culoare sunt deoarece luminile care se plimbau prin multime ma orbeau.

Am baut o gura si mi-am dat repede seama ca sunt nonalcoolice. Erau de portocale si ananas. Nu am zis nimic.

-Ce teapa ti-ai luat. Zice Clara razand ca o crizata.

Am injurat printre buze. Ea mereu ma face sa rad. Adica replicile ei foarte tampite, fata ei rotunda cu ochelarii aceia cu rame negre, vocea aia si rasul. E o persoana foarte amuzanta oricand. O cunosc de 15 ani si de mica stiu ca era o impiedicata. A fost prima care a venit la mine in clasa I.

★★★
-Eu te cunosc. Zice o fetita mica, cu ochelarii patratosi si parul prins in doua codite.

-Eu nuuu. Spun eu smiorcaindu-ma.

-Eu sunt cea care te tragea cand reusai sa mergi.

-Aham. Mami mi-a zis de tine. Esti foarte rea.
★★★

Un trosnet puternic mi-a spulberat amintirea. Usa era cea care se auzise atat de tare incat a acoperit muzica.

-Haideti acasa! Acum! Zice Em gafaind. Ma mira ca a fugit dupa noi.

-De ce?!

-Pentru ca...isi trage sufletul... Rose e la spital pentru ca a luat ceva pastile, cica de slabit, si acum e in stare grava.

Am fugit la bar, i-am aruncat la tipa de acolo probabil mai mult decat trebuia si am fugit. Cand am ajuns Rose se juca pe telefon. Am vrut sa fac un mic scandal ca mint cu chestii deastea dar am simtit cum doua maini ma ridica in stilul mireasa si ma duc la mine in camera care era cuprinsa de intunericul noptii, ma pun pe pat apoi aud iala de la usa inchizandu-se. Becul se aprinde intr-,o secunda iar apoi am o senzatie de deja-vu. Eu stateam intinsa pe pat, Alex in fata usii cu mainile incrucisate si Andrew statea in stanga patului.

-Ce naiba e in capul ala sa mergi la un club?! Ma intreaba Andrew retoric, dar incredibil de calm.

-Iti zic eu, nimic. Raspundr Alex urland in timp ce zicea cuvantul "nimic".

-Aloooo, am 16 ani si consider ca nu sunt o proasta incat sa nu stiu de mine. Mereu am fost lasata sa cresc si nu o sa permit nimanui sa ma tina in lesa. Fac ce vreau, oamenilor. E viata mea si atat. Nu a noastra. E urat ca cineva sa spuna ca nu ai nimic in cap iar acel cineva se presupune a fi iubitul meu. Nu am patit nimic, sunt intreaga, nu m-a violat nimeni. Nu e primul club in care merg si fiti siguri ca nici ultimul. E ceva foarte normal. Am baut un pepsi si un suc de portocale. Ce mama naibii e in neregula cu asta?! Dupa ce aflu ca minti ca un mare porc, ai pretentia sa iti zic unde merg, cu cine, ce facem, scopul si durata vizitei? Ei bine, te inseli daca asta astepti. Cat despre tine Andrew, puteai sa ii opresti sa faca glume de cacao cu Rose. Si la fel de bine puteai sa imi zici ca asta din fata mea nu e acelasi tip pe care il iubesc. Mi-e greu sa o spun, dar in acest moment as vrea sa plec din lumea asta facuta din minciuni. Tip eu gesticuland ca sa nu ii dau o palma lui Alex si sa plec iar.

-Sofia, termina cu balivernele astea. Cica vrei sa dispari de aici. Pff, ce prostii vorbesti. Acum culca-te, e tarziu si vad ca esti tare obosita. Zice Andrew calm, ca de obicei, in timp ce domnul Minciunel tacea mac.

M-am dus la patul lui Andrew si m-am culcat acolo. Nu aveam de gand sa dorm cu vreun amic de al meu azi. Am intrat in lumea viselor foarte repede. Lumea de astazi noapte era o camera alba, sau candva alba. Camera era goala iar eu eram acolo, cu parul ciufulit si cu o rochie si ea candva alba. Tipam cat ma tineau plamanii "Ajutor! Salvati-ma, medici retardati! Mai bine nu faceam ce am facut. Ajutati-,ma! Nu vreau sa plec din lumea mea. De langa mama, tata, Andrew, Alex, fete, familie... Pur si simplu e o gresala." apoi lacrimile au inceput sa curga siroaie iar eu in incarcarea mea esuata de a ma sterge mi-am observat mana. Avea taieturi orizontale de la cot pana la incheietura. Erau adanci si unele cicatrizate iar altele deabea prinse.

-Nuuuu! Ma trezesc tipand. Alex s-a trezit si a venit sa ma ia in brate. Nu vreau sa plec niciunde! Spun eu in timp ce lacrimile mi se inodau in barba.

-Oriunde ai pleca, eu vin dupa tine de acum.

-Du-te culca-te, te rog.

-Nu te las asa!

-Ba da! Inca suntem certati asa ca fugi la somn!

Nu a mai zis nimic, a strambat din nas si s-a bagst inapoi in pat. Am bajbait dupa telefon iar cand l-am gadit si l-am deblocat, am vazut ca e ora 4.

-Cine mai poate sa doarma la ora asta?! Eu sigur nu! Zic eu mormaind si ma duc la dulap.