Viaţa mea

Capitolul 4

~Sofia pov~
-Ziua de ieri a fost foarte superbă. Am petrecut-o doar noi. Apoi ne-am uitat la un film şi....
-Şi ce? Zic Emily şi Rose într-un sincron perfect.
-Şi eu ca o proastă ce sunt, am adormit pe pieptul lui.
-Ce drăguţ! Exclamă Rose.
-Nepoţei? Spune Em' şi parcă o vedeam că râde la capătul celălalt al firului.
-Mersi, Rose. Nu încă, Em' ! Eu ma duc la masă. Paaa, fetelee!
-Ceauu, Sofia.
E ora 13:42. De-abia acum mi-am amintit de plasuţa de aseară. Când eram pe cale să o deschid, intră mama în cameră să mă cheme la masă. Am fugit jos, am înfulecat rapid, am mulţumit şi m-am dus la plasuţa mea. Am deschis-o, am scos tricoul impachetat frumos şi l-am privit cateva secunde îndelungate până observ că din el , probabil, a căzut o bucată micuţă de hârtie. M-am aplecat,am ridicat-o şi pe ea era un numar de telefon si mai jos scria "Scrie-mi, pitic". Am luat telefonul, am tastat numarul şi apoi l-am apelat.
-Da? A răspuns vocea groasă şi sexy de dincolo de telefon.
-Ăăăăăăăă , bună. Sun.....
-Piticooooo!
-Mersi. Nici tu nu ştii pentru ce îi mulţumeşti, pentru tricou sau pentru numarul lui?
-Cu cea mai mare plăcere. Ce mai faci?
-Mă gândesc ce să fac. Tu?
-Mă gandeam unde să mergem...Noi am început să râdem.
-Deci, unde mergem? Am intrebat eu curioasă.
-Hai că vin eu după tine şi vedem după.
-Nu-i nev...
-Ba da. În 20 de minute sunt la tine la poartă. Pa, prinţeso!
-Paa, mr. Perfect!
Aaaaaaaaa, aveţi o întâlnire! Du-te îmbrăca-te odată, femeie! Un băiat perfect te aşteaptă!
Am strigat la mama ca ies in oraş cu Alex, am facut un duş rapid şi am fugit la dulap. Am ales un tricou albastru pe care scrie "Smile and the world smiles back", o cămaşă neagră, colanţi de piele şi o pereche de vansuri albastre.
-La 16:53 am vorbit cu el deci ime.... spun eu pentru mine
-Sofiiiii, a venit Alex!
Mi-am luat telefonul şi cheile de pe birou, am luat o poşetă mică și neagră de pe cuierul de pe uşa şi am fugit spre scări. La ultimele 3 scări nu am mai fost atentă si bineinteles, din cauza capului meu care era in nori, m-am împiedicat. El a fost foarte atent şi m-a prins iar eu am ajuns cu mâinile pe pieptul lui foarte bine lucrat.
-Mulţumesc cerului! Sofia, fi atentă data viitoare! Spune mama puţin ameninţător dar în acelaşi timp era uşurată că prinţul meu pe cal alb a fost aici să mă prindă înainte să îmi rup vreo mână.
-Se întâmplă tuturor, Clara. Nu e o problemă. Spune el liniştit, cu mine încă la el în braţe.

N.a.: Hristos a înviat! Iertaţi-mă pentru că acest capitol e foarte scurt, dar zilele acestea am avut multă treabă şi nu am putut scrie. Am să postez marţi. Paşte fericit! :*