Viaţa mea

Capitolul 16

Totul era luminat in culori aprinse si neon.

-In aia ne dam obligatoriu! Exclama el aratand spre un aparat ce semana cu un ciocan care se invartea si in jurul axei propii si in jurul mecanismului care era la mijloc. (Media)

-Ok. Putem incerca. Dar pana atunci ne dam in trenuletul groazei.
★★★
-Vreau acolo tati! Zic eu topaind si aratand spre un tunel lung si mov cu fantomite pe el.
-O sa te sperii, micuta mea.
-Cu tine, niciodata!
★★★
L-am luat de incheietura si l-am dus pana la coada de cam 10 persoane. El imi ofera aceeasi siguranta care o am si cu Alex si cu tata. Am asteptat ceva acolo iar cand a fost sa platim am vrut sa platesc iar el mi-a tras mana din gemuletul pe unde puteai comunica cu cel de la care cumparai bilete. El ii intinde apoi banii si zice:

-Doua bilete va rog. Tipul care se uita la decolteul meu ii da biletele iar apoi Andrew ma ia de mana si mergem spre imbarcare. Si cand zic ca m-a luat de mana ma refer ca a facut asta exact cum o face Alex. Tandru si delicat. Chiar, oare ce face?! Dupa ce coboram sigur o sa ii trimit un mesaj. Ne-am urcat in ultimul vagon al trenuletului apoi am plecat. In prima camera era doar o lumina care palpaia. Am fost relaxata pana la intrarea in a doua camera. Acolo se auzeau doar bubuituri si lanturi. La intrarea in a treia camera Andrew si-a trecut bratul peste umerii mei. M-am uitat la el si am zambit. La intrarea in ultima camera care era si cea mai lunga ne-a intampinat o secure si niste sange fals. Un cap mi-a cazut in poala si am scapat un tipat.
-Tu ai vrut aici, pisic!

Acolo in tunel erau multe lucrui infricosatoare dar doar astea am reusit sa le vad pentru ca la restul aveam ochii inchisi si eram la pieptul lui. Cand am coborat imi tremurau genunchii extrem de rau asa ca Andrew a ales sa ne dam pe carusel. Acolo nu era coada asa ca eram repede langa el. I-am scris rapid un "Ce faci?" la Alex iar apoi am urcat. De sus totul era perfect. Doar persoana de langa mine nu era cea care speram sa fie. Chiar tin foarte mult la el dar Alex e Alex si e iubitul meu. Telefonul vibra fara oprire din cauza mesajelor.

"Unde esti?"20:34
"Esti bine?"20:34
"Sofiaaa!!"20:34
"Eu sunt la hotel"20:35
"Nu ma culc pana nu veniti!"20:35

I-am zis ca sunt bine si ca ma dau in carusel.

Andrew mi-a zis brusc, uitandu-se in gol:

-Aici voiam sa iti zic ce simt.

-Esti romantic. Chiar va fi foarte fericita iubita ta. Ii vei face viata foarte frumoasa.

-Vreau ca tu sa fi iubita mea.

-Andrew... Serios, te cred. Esti super dragut, romantic, frumos, tot ce vrei si ce nu vrei dar Alex... nu am apucat sa termin caci el a zi:

-E iubitul tau. Stiu ca il iubesti dinainte sa plece si mai stiu si ca nu am sanse.

-Hai, mai! O faci sa sune oribil!

-Pentru mine nu doar ca suna asa, e asa.

Am simtit nevoia sa il imbratisez si asta am si facut. Eram in varful caruselului.

-Asta ajuta. Daca stiu ca ma imbratisezi de fiecare data cand sunt trist, vreau sa vad ce faci daca sunt in depresie. Zice el razand apoi afisand un zambet pervers.

-Da-ti peste guraa! Zic eu impingandu-lu foarte usor.

O adiere imi mangaia fata pana cand... Palaria mea a zburat cine stie pe unde. Andrew a incercat sa o prinda dar nu a reusit. Am inceput sa rad. Era chiar amuzant. Eram ca in filmele mute din anii '30. Sau cel putin eu asta credeam. Deja vedeam faza de mai devreme pe un ecran mic si alb negru.

Timpul petrecut sus mi se parea interminabil. Cand picioarele mele au atins pamanatul m-am simtit foarte bine. M-am uitat putin in jur iar Andrew mi-a pus mainile la ochi.