Viaţa mea

Capitolul 5. Prima întâlnire

     ~Sofia pov~
Tot drumul a fost inundat într-o linişte deplină.
-Gata. Am ajuns.
Eram în faţa unui imens magazin de îngheţată. Totul era roz pal şi turcoaz deschis.
-Eşti perfect, băiete. Viitoarea ta iubită va fi foarte norocoasă cu un super-mega-ultra-baiat-special !
-Acea viitoare iubită e mai aproape aproape de mine decât crezi.
-Sig ... atunci ne-a întrerupt o chelneriţă blondă, cu un păr scurt.
-Ce doriţi? Întreabă acea chelneriţă,zâmbind.
-Eu vreau o cupă de căpşuni, una de banane şi una de vanilie.
-Eu doresc două cupe de îngheţată cu oreo. (poza la media)
-Vin imediat!
Cu acestea fiind spuse, ea se facu nevazută. Am început să vorbim despre locul acela şi cat de frumos mi se părea.
-Poftiţi! Poftă bună! Spune o altă chelneriţă mai în vârstă, punând cele două inghetate (cred că aşa e corect ) pe masă.
Am început să mâncăm în linişte iar apoi el a zis:
-Hai să vorbim lucruri mai personale nu despre loc. Nu mă interesează el, mă interesezi tu!
-Aaaaa, ce ai vrea să ştii?
-Mă mai placi? A zis foarte serios.
Nu l-ai mai plăcut până când a venit aici, înapoi in ţară. Îl placi. Şi e evident că şi el pe tine, deci spune-i. Nu ai ce pierde. E drăguţ, te place, mama ta sigur vă vrea împreună, e perfect. E al tău. Sunteţi cei mai buni prieteni. Trebuie să îi zici.
-Sofia?
-Da, scuză-mă!
-Deci?! Mă presa el cu intrebarea decisivă
-Păi... Sincer...
-Da, continuă!
-Nici eu nu ştiu! O lacrimă îşi facu apariţia leneşă pe obrazul meu fin... El s-a ridicat, a fugit prin mulţime, a platit, m-a luat de mână şi m-a scos de acolo. Mi-a şters lacrima cu mâna lui şi a zis:
-Nu-i nimic, pitic. Dar pot să îţi zic ceva?
-Orice. Spun eu zâmbind larg.
-Te-am întrebat pentru că eu te iubesc. Mult mai mult decat pe o simplă prietenă. Eşti fata lângă care vreau să mă trezesc dimineaţa, şi nu pentru ca am facut ceva, doar am dormit acasă la tine, adică la noi. Vreau să îmi aud băieţelul strigând "Nu mă prinzi!" şi să se refere la tine. Vreau să fi a mea, mereu!
Am sărit in braţele lui şi i-am şoptit la ureche:
-Eu vreau şi o fetiţă!
-Rezolvăm! Spune el în timp ce pe fata i se zarea un zambet jucaus.
Am ajuns într-un mic parc. Când eram micuţă, tata mă aducea aici si ii ziceam "parcul mic".
-Deci, formăm un cuplu? Spun eu puţin cam tare.
-Păi , tu ce crezi?
-Eu zic că nu ştiu!
El în următorul moment, s-a năpustit asupra buzelor mele într-un sărut foarte pasional şi cerut de amândoi. După un timp in care ne sărutăm, el mă pune la el în braţe. Acolo mă simţeam în siguranţă şi acasă.
-Acum, formăm un cuplu. Spune el cu un zâmbet in coltul gurii.
-Aţi vazut o femeie cu parul negru? Spune un copilaş cam de 5 ani, printre suspine.
-Nu, spune el cu o voce caldă, dar te vom ajuta să o cauţi.
Am plecat prin tot parculetul acela dar nici urmă de mama lui. Mă gandeam deja la lucruri negre şi nefericite. Alex l-a luat de o mână, eu de cealaltă şi am pornit spre secţia de poliţie. Pe drum, o batranica ne-a zis:
-Ce familie frumoasă! Se vede că vă iubiţi ! A zâmbit. Apoi eu m-am uitat la Alex şi el la mine, am multumit politicos şi am mers mai departe. Ajunşi acolo, Alex l-a luat pe Michael, aşa aflasem că il cheamă, în braţe şi pe mine de mână si am intrat. Pe scaun într-un colţ întunecat era o doamnă cu ochii roşii de la atâta plâns, parul negru şi lung, o pereche de blugi murdari in ambii genunchi şi un pulover crem. Când a auzit uşa, s-a ridicat instantaneu de pe scaun şi a alergat extrem de rapid spre noi, defapt, spre Alex şi micuţul Michael.
-Aici erai! Doamne, să nu mai pleci niciodată fără să îmi zici! Am trăit cele mai groaznice clipe! Spune femeia, mustrator dar în acelaşi timp foarte fericită, în timp ce îşi lua copilul din braţele lui Alex. Cum aş putea să vă rasplatesc?
-Nu e nevoie! Spun eu. E deajuns că v-aţi gasit!
-Insist! Spune femeia sigură pe ea
-Nu, vă rog, nu e nevoie. spune Alex.
-Dar...
-Nu trebuie ! La revedere! Spune Alex blând.
-Bună seara! Spune femeia strangandu-si la piept copilul.
Ieşim de acolo ţinându-ne de mână. Ne-am mai plimbat cam 2 ore în care Alex îmi spunea doar lucruri frumoase despre mine.
-Tu m-ai schimbat, tu eşti singura fată cu care vreau să fiu mereu. Nu vreau doar să facem dragoste, vreau doar să dormi la mine,cu cel mai nevinovat înţeles. Eşti perfectă! Eşti a mea! Îmi spune el în faţa casei mele. Eu il iau de mână, îi plasez un mic sarut pe obraz, şi îl trag dupa mine in casă.
-Bună, copii ! Ce faceţi? Cum a fost? Spune mama zâmbind larg
-Foarte bine! Mami, poate să rămână Alex ai...
-Bineînţeles, oricand!
-O suni tu pe Natalia? Spun eu facand o faţă de căţel plouat
-Desigur!
-Mulţumesc! Spune Alex politicos
-Cu cea mai mare plăcere!
Am mers sus, la mine în cameră. El a sunat-o pe mama lui să îi zică şi el dar suna ocupat. Eu mi-am verificat telefonul şi aveam câteva mesaje de la fete pe un grup pe WhatsApp .
"Saluuuut! Ce faceţi? Vă pupăm " 18:06
"Nebunaticilor! " 18:53
"Hai tu o dată! Răspunde! " 19:27
"Vorbim noi mâine! " 20:14
-Ce s-a întâmplat? Spune Alex în timp ce se aşează lângă mine.
-Uite! Spun eu râzând şi îi întind telefonul.
Începem amândoi să radem şi la un moment dat el se opreşte brusc şi începe să mă sărute atât de pasional încât muream dacă se oprea. Aveam nevoie de el ca de aer. E băiatul pe care l-am aşteptat mereu. M-am pus peste el şi am simtit cum râde fără să intrerupă sărutul. Eu nu am mai aer aşa că am terminat sărutul. S-a uitat îmbufnat la mine iar eu l-am sărutat scurt şi i-am muşcat uşor buza de jos. A râs şi s-a ridicat de pe spate, acum eu fiind la el în braţe.
-Te iubesc! A zis el cu atâta sinceritate in glas, incat i-am mărturisit şi eu:
-Eu mai mult!
Acestea fiind spuse, eu m-am schimbat în pijamale mele cu Tom şi Jerry, lui i-am dat o pereche de pantaloni de-a lui tata şi cand i-am întins tricoul nostru gri, a refuzat spunând:
-N-am nevoie, e cald.
M-am pus pe pieptul lui cald şi el a început să se joace cu parul meu până am adormit.

N.a: acesta e capitolul de azi. Scuzati greselile! Sper că vă place! E cel mai lung capitol de până acum. Vă pup şi vă mulţumesc!:*