Viaţa mea

Capitolul 8

 Lectura placuta! :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

M-am trezit destul devre.Poate pe la ora 8? Nu stiu... Am mers la mama in camera, dormea, asa ca, am fugit spre bucatarie si am inceput sa ii pregatesc "micul de jun special" care insemna o omleta cu branza, un fresh de portocale si lamai si un baton de cereale. Am auzit cum a deschis usa de la baie asa ca era timpul sa duc tava cu ce pregatisem sus. Am pus tava pe pat, insotita de un biletel "Multumesc ca mereu ma intampini cu un zambet larg si o mancare buna. Cu drag, eu :)" si am mers in camera mea. Era deja 9. Am inceput sa ma gandesc cum va fi azi, ce va face, pentru cs eu obisnuiam sa ma uit cu tata la footbal. Imi placea mult sa imi petrec timpul cu el. Cand aveam cam 5-6 ani ma ducea cu el la footbal cand mergea cu prietenii lui, pe la 7 ani am inceput sa ne uitam la filme cu lupte si batai, la 8-9 ani ma jucam cu el Gta, la 10 ani deja eram mare si imi zicea ca eu merit numai lucruri bune si ca cine ma raneste e un mare ratat si ca el asteapta sa isi ia pistol. E un tata perfect...

-Doamne, multumesc! Esti minunata! Spune mama in timp ce intra la mine in camera fara sa bata.

-Pff, e doar un mic de jun! Zic eu sarcastic in timp ce imi dau ochii peste cap. Mama, am pierdut un pariu cu Alex....

-Ce trebuie sa faci?!

-Sa merg la un meci de footbal purtand tricoul lui. Spun eu putin cam entuziasmata.

-E un baiat bun... Chiar te merita... Zice mama pusa pe ganduri si pleaca fara sa mai apuc sa zic ceva.

Oooo, nu i-ai zis de voi! Fetita cuminte ascunde cevaaa! Nu ascund nimic! Doar am...uitat...da, am uitat!

Am mers sa fac un dus lung. Parfumul gelului meu de dus era in toata baia... Hmmm, miere... Ma spalam cu miscari absente. Adevarul e ca ma gandeam doar la Alex... Cam asta faceam de cand am aflat ca vine inapoi aici... Dupa ce am terminat mi-am luat o pereche de blugi negrii, tenesii negrii si tricoul lui. Ma gandeam sa imi las buclele lejer pe spate dar azi nu. Mi-am facut coada de cal iar apoi am impletit-o lejer. Am renuntat la machiaj, defapt la rujul meu,nud, vesnic, pentru un simplu balsam de buze.

Parca tu te machiezi! Hahahaa, buna gluma! Nu glumeam!

Un mesaj imi intrerupe cearta cu constiinta mea.

"Sunt la coltul strazii, micuto" 11:57

O, Doamneee! Tipul asta e asa punctual si eu intarzii cu orele! Ajunge chiar la timp mereu! El e perfect si tuu.. Lasi multe de dorit...! Nu acum! Taci!

Mi-am luat telefonul si cheile. Am coborat rapid scarile, am tipat la mama ca plec si nici nu am mai asteptat un raspuns si am plecat. Era exact in fata portii imbracat intr-un tricou ca al meu, sortul lui asortat si un hanorac negru. Toamna a inceput sa isi puna amprenta pe natrura si mai ales pe vreme. Se facea din ce in ce mai frig...sau poate doar eu simteam asta... Tot drumul am mers cu mainile in jurul corpului iar el, imi cauta mana. Se uita in jos, spre locul unde ttebuia sa imi fie mana si zice rapid:

-Ti-e frig, nu?

-Mnuu...

Isi descheie rapid hanoracul, si-l da jos si mi-l pune grijuliu pe umeri. Mirosea a el... Acel parfum barbatesc care imi trezea simturile care doar langa el se trezeau la viata. Ma simteam protejata... Ma simteam acasa.

-Multumesc, iubb! Zic eu incet iar apoi il sarut scurt.

-Salut, bro! ne intrerupe un baiat cret, blond, cu ochi albastrii. E chiar foarte atragator dar eu nu am ochi decat pentru piticul meu mare. Buuuna! Imi zice el mie in timp ce ma analizeaza de jos in sus pana cand ajunge la mainile noastre care formau un infinit.