Viaţa mea

Capitolul 3

N.a: Scuzaţi greşelile. Astept păreri, bune sau rele. Vă pup. Lectură plăcută. :*
•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

În următorul moment, m-a ridicat de pe sol şi m-a învârtit câteva secunde eterne, pentru mine, mai ales ca parfumul lui îmi inunda nările.
-Piticanie, ce dor mi-a fost de tine!
-Şi mie, Alexan...
-Haideţi la noi să comandăm pizza şi să mai stăm toţi, de dragul vremurilor bune. Ne intrerupe Natalia.
Tot drumul Alex a vorbit de viaţa lui de acolo, chiar dacă ochii nu şi muta de la mine. Când am ajuns la ei acasă, John s-a pus pe jos, sprijinit de canapea, jucandu-se un joc pe consolă, mamele beau o cafea in bucătărie, iar eu şi Alex stăteam tăcuţi pe canapea până când a rupt tăcerea:
-Mamă, noi mergem sus să despachetăm!
M-a luat de încheietură şi m-a dus până la el in cameră.

~Alex pov ~

Când am coborât din avionul care m-a adus aici, mi-am plimbat ochii prin mulţimea de oameni care îşi aşteptau prietenii, membrii familiei şi mai ştiu eu ce. Mi-am zărit şi eu familia, Clara, prietena cea mai bună a mamei, şi.... Cine e ea?  Am mers grăbit spre grupuleţul care mă aştepta, mi-am îmbrăţişat strâns familia, am pupat-o pe Clara iar apoi, când m-am uitat la fata misterioasă de langă mine, am luat-o în braţe şi am învârtit-o în aer câteva secunde...minute...ore...zile... cine ştie?! Parfumul ei dulceag... era perfect pentru ea, pentru Sofia mea. Mi-aş dori ca parfumul ei să fie prezent mereu la mine în casă. Mama mi-a rupt şirul neîntrerupt de gânduri. M-am înfuriat şi probabil toţi au vazut asta... Acum, acea fiinţă minunată era în faţa mea, despărţindu-ne o cutie de pizza. Am vorbit lucruri foarte prostesti până când nu am mai putut ţine în mine şi am izbucnit: -Eşti superbă! Te-ai schimbat foarte mult in ultimii 2 ani!
-Mulţumesc! Şi tu eşti un băiat minunat!
În următoarea secundă, m-am aplecat peste nenorocita aia de cutie şi am sărutat-o pe frunte. Ca să nu o intimidez mai mult, am schimbat rapid subiectul:
-Ce mult a trecut de când nu am mai vorbit, fără să îţi aud plânsetele la telefon...
-Ştiu. Îmi era foarte dor de tine şi... o lacrimă îşi făcu apariţia pe obrazul ei...
Am şters-o cu degetul mare iar apoi am strâns-o tare în braţe.
-Acum sunt aici. Nu o să mai plec şi o să fiu mereu lângă tine, în toate sensurile.
Ea mi-a răspuns la îmbrăţişare şi eram puţin uimit de forţa care se ascundea în braţele ei micuţe. Am stat aşa cam 10 minute infinite.
-Vrei să ne uitam la un film? A intrebat ea.
-Ăăăăă, ok.
Ne-am pus în pat, ea a cautat un film in timp ce eu faceam floricele. A ales un film de groază.
-Te crezi în stare să te uiţi?
-Bineînţeles, fricosule. Mi-a dat un pumn în umăr iar eu m-am prefăcut că ma doare. După un timp, am pornit filmul. Eu aveam mână sub capul ei iar ea, stătea cu o pernă în braţe. La fiecare scenă înfricoşătoare, îşi punea capul pe pieptul meu şi apoi isi punea perna peste cap. Dacă ştiam că va face asta, alegeam eu cel mai de groază film. Îmi plăcea mult să stau cu ea, la mine in cameră, ea la mine in braţe, strangandu-mă cu multă forţă. Adoram faptul că parfumul ei era acum în patul meu deoarece.... Stai puţin! O placiiiiii! NU! Conştiinţă prostă!
Era o scenă destul de lungă si infioratoare aşa că, pe la sfârşitul scenei m-am uitat la ea... Dormea...Era deja ora 22. Mama ei a intrat in cameră să o cheme şi cand a văzut că doarme a zis parcă mai mult pentru ea:
-O vreau acasă pana mâine la ora asta. Noapte bună.
Şi fără să mai apuc sa zic ceva, a ieşit din cameră.
Acum eram doar noi. Probabil orice alt tip s-ar fi gandit la cine ştie ce nebunii, dar nu eu. Eu preferam să o privesc cum doarme, pe pieptul meu. Aş fi facut asta ani la rând fără să mă plictisesc. Părul ei castaniu si ondulat era printre degetele mele în timp ce mă jucam cu el. Brusc piciorul ei s-a pus peste al meu, acum luându-mă complet în braţe. Rasufla uşurată şi relaxată. Stând aşa, am aţipit si eu....Noaptea lungă ajutandu-ma să îmi pun gandurile in ordine dandu-mi seama că...O plac.

M-am trezit când camera mea era plină de razele soarelui de sfârşit de august. EA! Unde e ea? Din bucătărie mirosea a clătite şi a ciocolată. Am luat in tricou curat pe mine si am fugit jos. Acolo era fetiţa mea. Avea tricoul meu gri. E tricoul meu preferat. Când m-a văzut mi-a zis că mama şi fratele meu au mers la bunica. Când s-a uitat in jos, la ea, s-a scuzat rapid:
-Mama ta mi-a z...
-Nu e nici o problemă. Nu mă deranjează deloc că îl porţi tu. Am zis eu accentuând cuvântul "tu"
-Mersi. A zis ea, lăsându-mi un mic sărut pe obraz.
Ne-am aşezat la masă şi am mâncat, felicitând-o dupa fiecare inghititura. După ce am mâncat şi am strâns masa, ea a zis:
-Ar trebui să plec..
-De ceeeee? Spun eu cu o faţă de căţel plouat
-Ei haidee, ştii că mereu merge faţa asta la mineee
-Încă mai funcţionează?
Şi astfel am inceput o discutie despre cei 14 ani petrecuţi împreună.
La ora 21, am anunţat-o că poate să facă un duş rapid şi să se schimbe. După 20 de minute era gata. Înainte să ieşim pe uşă am pus tricoul gri intr-o plasă pe care am băgat-o în buzunar. Am condus-o până acasă iar la uşă i-am lăsat un sarut pe frunte şi i-am dat plasuţa şi numărul meu de telefon.......