Suflet negru

Capitolul 17

   Trag pe mine un prosop și ies din banii frustrată și plină de furie. Nu-mi vine să cred că nenorocitul chiar a plecat, ce fel de soț va fi el dacă face lucruri de genul. Măcar dacă pleca pur și simplu fără să mă facă să-l doresc din tot sufletul. Mereu când avem parte de niște momente intime intervine câte ceva. Privirea mea se ațintește spre pat unde văd un buchet uriaș cu trandafiri roșii mă duc îl iau în mână și miros prețioasele flori. Pentru un moment toată furia acumulată dispare și mă emoționez ca fraiera când îmi dau seama că sunt de la el.

   Sunt o mare egoistă, mă gândesc doar la ce vreau eu acum ținând acest buchet de trandafiri și cu mintea limpede îmi dau seama că Antonio nu m-ar fi lăsat singură dacă nu ar fi fost ceva urgent. M-am săturat să-i duc dorul în fiecare moment când nu e lângă mine, pur și simplu sunt îndrăgostită până peste cap de el ce acum e dependența mea.

   Oftez preț de câteva secunde las buchetul pe pat și mă duc în dressing alegându-mi la întâmplare niște haine. Trebuie să las prostiile și să mă interesez de starea de sănătate a cumnatei mele și a bebelușului. După ce sunt gata părăsesc dormitor și în mai puțin de un minut cu ajutorul vitezei de vampir ajung din nou în fața sălii de nașteri. Acum e liniște țipetele lui Evelyne nu se mai aud, iar slujnicele ies și intră grăbite în sală. Îmi fac curaj și intru, nimic din lumea nu m-ar fi putut pregăti pentru imaginea din fața mea. Sebastian o strânge pe Evelyne la piept în tip ce aceasta leagă-nă bebelușul cu blândețe, fericirea de pe fețele lor îmi aduc o bucurie de nedescris în suflet.

   — E băiețel. Îmi spune Evelyne cu lacrimi de bucurie în ochi când mă observă și mi-l întinde mie.

   — Bună, micuțule eu sunt mătușica ta. Îi șoptesc după ce îl iau cu grijă în brațe minunându-mă de cât de drăguț e și după gângurerile pe care le scoate cred că e bucuros să mă întâlnească. Față de fratele și sora lui care seamă leit cu Sebastian, la acesta pot deosebi câteva trăsături de ale lui Evelyne începând nasul, părul negru ca tăciunele și ochii de un verde crud.

   — Cum te simți? O întreb pe cumnata mea după ce îi dau înapoi bebelușul în brațe.

   — Mai bine ca la prima mea naștere și ne pare extrem de rău că ți-am stricat petrecerea de logodnă, dar mititelul ăsta nu mai avea răbdare. Spune Evelyne cu părere de rău, dar zâmbind la ultima parte.

   — Stai liniștită, ce cadou mai frumos există ca titlul de a fi mătușă pentru a treia oară. Spun cu sinceritate și în sinea mea mă bucur că acesta s-a născut în această zi specială pentru mine.

   — Nu vrei să știi ce nume i-am pus? Întreabă Sebastian ce până acum a stat numai cu ochii pe fiul său.

   — Normal că vreau. Spun emoționată.

   — Ei bine Anka, numele lui e Rhage Alexander. Continuă Sebastian și nu îmi pot abține un țipăt de fericire din cauza faptului că cei doi l-au botezat cu numele pe care i l-am ales eu.

   — Nu-mi vine să cred că i-ați pus numele ăsta. Țip de fericire și îmi vine să dansez de încântare în acest moment.

   — Ținând cont că s-a născut într-o zi specială pentru tine ne-am gândit că numele asta i se potrivește. Îmi explică Evelyne și îi iau pe amândoi în brațe.

   — Sunteți cei mai tari.

Îmi cer scuze că acest capitol este scurt, dar totuși sper să vă placă și vă promit mai multă acțiune în cele ce urmează. Ținând cont că mai am câteva capitole până termin acest volum am luat hotărârea să-l postez pe al treilea intitulat "Iubind întunericul" unde ca personaj principal îl avem pe micuțul nostru Rhage. Dacă sunteți interesați să îi citiți povestea intrați pe profilul meu unde găsiți cartea unde am postat primul capitol. Sper să vă placă, eu una sunt foarte mândră de ce am scris și vă rog din suflet să-mi spuneți părerea voastră în comentari și să-mi lăsa-ți un vot pentru a mă susține.💓💓