Suflet negru

Capitolul 4

Bianka

Mulțumită persoanei peste care am dat nu fac contact cu pământul fiindcă reușește să îmi prindă cu un braț talia, atingerea părându-mi foarte cunoscută. Îmi deschid ochii și în momentul în care îl privesc rămân uimită. O mască neagră îi acoperă chipul, dar după ochii negrii și tulburători îmi dau seama că e el. Mă trag din îmbrățișarea lui furioasă reușind să nu arăt cât de mult mi-a lipsit. Mă privește rănit, dar și eu mă simt rănită când îmi aduc aminte că m-a ignorat întregi săptămâni.

— Putem vorbi? Mă întreabă după ce singurul lucru pe care l-am făcut a fost mă aruncăm priviri.

— Noi doi nu avem ce vorbi. Îi spun și plec de lângă el.

— Bianka, te rog. Spune și mă trage de mână până când ajung lipită de pieptul său. Îmi țin respirația câteva secunde când îmi simt sânii predați de pieptul lui tare. Căldura trece bariera hainelor noastre. Îmi ridic privirea și îl privesc în ochi observând că și el a avut aceeași reacție.

— Ce vrei? Mă răstesc la el, rugându-mă la toate zeitățiile să nu îmi observe trupul care tremură ușor din cauza atingerii lui. Orice speranță îmi moare atunci când buzele lui se curbează într-un rânjet încrezător.

— Vreau același lucru pe care îl vrei și tu, Bianka. Spune cu vocea lui incredibil de plăcută, mângâindu-mi obrazul cu unul dintre degete.

— Sunt sigură că nu avem scopuri comune așa că dă-mi drumul și prefer să-mi spui Anka, toată lumea în spune așa. Mai puțin tatăl meu, îmi spun singură. Acesta fiind motivul pentru care nu-mi place ca cineva să mă strige pe întreg numele. Cu el e diferit, mă face să-mi placă de el, dar discuția pe care am avut-o acum două săptămâni cu Sebastian îmi revine în minte.

Acum 2 săptămâni

— Chiar crezi că va fi împreună cu tine fiindcă sunteți suflete pereche? Îmi spune bătând nervos cu degetele în biroul din lemn.

— Da, sunt sigură. Va veni după mine ai să vezi! Îi trântesc în față fiind nervoasă pe comportamentul lui. Nu-mi vine să cred că mi-a interzis să-l văd. Halal frate mai am!

— Trezește-te odată la realitate, Anka! E un strigoi, și-a vândut sufletul diavolului. Nu e capabil să te iubescă! Țipă și se ridică nervos de pe scaunul pe care statea acum câteva momente.

— Nu va fi așa...

— Gândește Anka, el e dușmanul meu, se va folosi de tine ca să se răzbune pe tine. De asta a plănuit răpirea ta, știe că ești lumina ochiilor mei.

— Sunt sigur că vrei același lucru ca mine, prințesă. Vreau să dăm o șansă relației noastre, Bianka. Spune plimbându-și nasul pe gâtul meu parfumat acest lucru făcându-mă să mă topesc. Dar mă dezmeticesc repede atunci când îmi aduc aminte de ce mi-a spus fratele meu.

— Păcat că eu nu-mi doresc acest lucru. Spun și ies din brațele lui protectoare privindu-l cu furie. Ce credea că după ce m-a părăsit îl voi primi cum brațele deschise. La dracu că nici măcar numele nu i-l știu!

— E Antonio. Spune și eu mă uit uimită în direcția lui, cum e posibil să știe la ce mă gândeam? În fond încă nu avem legătura făcută.

— Data viitoare nu mai gândi cu voce tare. Spune făcându-mi din ochi pleacă și mă lasă singură cu gura căscată. Bravo, Anka! Mereu ai știut cum să te faci de râs! Îmi spun în minte și mă amestec prin mulțime.

Toată noaptea am simțit privirea lui Antonio pe mine acest lucru făcându-mă să simt fiori în tot trupul. Stă în colțul întunecat al sălii și mă privește arucându-mi din când în când un zâmbet arogant când vede că îl privesc. Trebuie să îl fac să plece până când nu o să sar pe el, dar nu știu cum. Brusc privirea mea cade pe Matteo și un plan îmi invadează gândurile. Mă ridic de pe scaun și mă așez la masa la care se află amicul meu și îi arunc una din privirile mele rugătoare. Acesta mă observă dându-și seama că vreau ceva.

— Ce vrei, Anka? Mă întreabă suspicios.

— Să mă săruți. Îi spun scurt, iar el se uită la mine de parcă i-am spus cea mai mare prostie de pe pământ.

— Ești beată? Tu pentru mine ești ca o soră, nu pot să fac acest lucru! Spune furios de cele spuse de mine, dar când îl observă pe alesul meu în sală mă privește a tot știutor.

— Vrei să-l faci gelos? Mă întreabă suspicios.

— Vreau să-l alung. Îmi ești dator vândut Matteo așa că nu mai fi o momâie și fă-o odată. Îi spun aducându-i aminte de promisiunea pe care mi-a făcut-o.

— Ești așa malefică. Spune dându-și ochii peste cap. Își apropie chipul de fața mea aproape de buzele mele, dar nu le atinge. Stăm așa secunde bune fiind sigură că din locul în care stă Antonio pare a fi un sărut real.

— Mi-ai pus strigoiul în cap asta e clar. Spune Matteo după ce ne despărțim din așa zisul "sărut". Îmi arunc toată atenția pe Antonio și pot jura că are ochii roșii. Pleacă din sală uitându-se în ochii mei cu dezamăgire. De ce mă simt așa de vinovată?

Mai stau jumătate de oră în sală și decid că e timpul să mă retrag mai ales  că nu mă simt întocmai bine. Intru în camera mea întunecată și mă așez pe marginea patului aprizând veioza de pe noptiera de lângă pat. De îndată ce lumina se deschide în fața mea se conturează silueta lui Antonio ce mă privește cu furie. Să-mi bag! Am încurcat-o!

— Cine era el? Mă întreabă direct având ochii la fel de roșii.

— Nu e treaba ta. Îi răspund răspicat punându-mi mâinile în sân.

— E treaba mea atunci când te lingi cu el de față cu mine! Țipă și pot jura că jumătate de castel îl auzea dacă muzica nu era dată la maxim.

— Du-te dracu'! Țip, dar nu mai apuc să spun nimic fiindcă mă simt trântită în pat cu el deasupra mea privindu-mă la fel de furios. Își duce mâinile spre fața mea dându-mi jos masca de pe chip.

— Ai lăsat pe altcineva să îți sărute buzele când eu nici măcar nu le-am gustat? Spune și îmi atinge buzele cu degetul fiind supărat pe ceea ce nu am făcut.

Un alt șoc mă cuprinde atunci când își aproapie fața de a mea lipindu-și buzele de gura mea. Buzele noastre încep să se rupte pentru dominația supremă și nu îmi pot abține un geamăt atunci când îmi mușcă buza de jos și pătrunde cu limba în gura mea făcându-mă să mă topesc după fiecare atingere. Facem asta timp de câteva minute totul încheindu-se când simt o înțepătură în zona gâtului.

— Iartă-mă, dar nu am avut altă variantă. Spune având o siringă în mână privindu-mă cu părere de rău. Îmi sărută fruntea eu simțind imediat cum întunericul mă cuprinde.