Suflet negru

Capitolul 8

După ce bărbatul pe care universul mi l-a adus în cale ca suflet pereche și care m-a răpit de două ori m-a lăsat să mă întorc înapoi acasă m-a făcut să fiu dezamăgită. Mă așteptam să facă orice ca să rămân lângă el, dar se pare că pentru a nu știu câta oară Antonio îmi demonstrează că e cel mai nemernic bărbat pe care l-am cunoscut de a lungul vieții mele nemuritoare.

Au trecut trei săptămâni de atunci și nu am mai primit niciun semn de la el. Primele zile au fost foarte dificile din cauza nenorocitei mușcături de însemnare, dar încăpățânarea mea de fier m-a făcut să nu îmi calc pe orgoliu și să mă întorc la el. Nu sunt idioată, mi-am dat seama că ăsta e modul lui de a mă pedepsi, dar nu o să-i meargă. Am să-l fac pe el să cedeze primul, deoarece răbdarea și încăpățânarea mea atunci când îmi doresc ceva sunt indestructibile.

— Cam des cazi pe gânduri în ultimul timp. Ce se întâmplă cu tine? Aud vocea lui Matteo care mă face să revin cu picioarele pe pământ.

— Tu dacă ai fi în locul meu cu ai vrea să fii? Alesul meu este dușmanul nostru și pe lângă asta mai e și un nemernic complicat! Îi spun, dar acesta își dă ochii peste cap plictisit.

— Cu toate că e dușmanul nostru, îl înțeleg cumva. Ești o pacoste!

— Tu de partea cui ești? Spun de a dreptul furioasă. E prietenul meu, nu e logic să fie de partea mea cu toate că nu am dreptate?

— Nu sunt de partea nimănui. Acum scuză-mă, am niște treburi de rezolvat. Spune și mă lasă singură la masă cu sticla de vin în față. Mare greșeală.

Dracii ăia mari mă cuprind și fără Sebastian sau altcineva care să mă oprească încep să torn în pahar rând pe rând tot conținutul sticlei până ce nu mai rămâne nicio picătură. Am o viață a dracului de complicată și acum la beție îmi dau seama că de una singură mi-o complic câteodată. Oftez și mă ridic de pe scaun și clătinându-mă plec spre dormitorul meu înainte ca Sebastian sau cumnata mea să mă vadă în starea aceasta. Ajung în dormitor clătinându-mă bine, dar nu văd nimic din cauza întunericului prezent în toată încăperea. Mă așez pe marginea patului și în momentul în care aprind veioza rămân uimită de cine se află în fața mea.

— De ce ai băut? Când îi aud vocea groasă și ușor răgușită trupul începe să-mi tremure ușor făcându-mă să mă întreb dacă el chiar e în fața mea sau e o halucinație din cauza alcoolului.

— Chiar ești tu? Spun și mă ridic de pe marginea patului pentru a-i privi mai bine chipul. Halucinație sau nu chiar îmi doresc să sar pe el și să-l sărut. Și asta fac.

Îi sar în brațe și îmi lipesc gura de buzele lui reci. Acesta rămâne șocat preț de câteva secunde semn că nu se aștepta să fac asta, dar îmi răspunde înapoi cu o dorință la fel de înflăcărată ca a mea.

Mâinile lui îmi mângâie spatele micuț, apoi coboară pe fundul meu și mă ridică în așa fel încât să-i înconjor talia cu picioarele. După ce limbile noastre duc o luptă pe care el o câștigă îmi lipesc gura de gâtul lui și apoi îmi înfing colții în pielea fină. Acesta scapă un mârâit, iar eu nu îmi pot abține gemetele de plăcere atunci când îi gust sângele dulce. După ce îmi scot colții din carnea lui încep să-i ling rana.

— Bianka, oprește-te. Îmi spune reușind să strice toată magia momentului. Tipic bărbaților.

— Te vreau, tu nu mă vrei? Îl întreb șoptindu-i senzual la ureche apoi o mușc ușor făcându-l să mârâie ușor.

— Ești beată. Spune serioas și încearcă să mă dea jos din brațele sale, dar eu mă țin ca un scai de el.

— Sunt un pic amețită și în plus, mi-a fost foarte dor de tine. Îi recunosc și încep să-i sărut gâtul, mușcând și sugând pielea în unele locuri.

— Nici nu ai idee cât de dor mi-a fost de tine, dar trebuie să ne oprim aici. Vreau ca în prima noastră noapte să fii complet conștientă de acțiunile tale. Îmi spune uitându-se în ochii mei cu seriozitate.

— Bine. Oftez învinsă, avea dreptate.

Se așează în pat și mă trăgându-mă la pieptul lui cald în mai puțin de zece minute cad pradă în lumea viselor.