Suflet negru

Capitolul 12

Clipele petrecute alături de Antonio la cabană au fost absolut unice. Mi-aș fi dorit să se repete cât de curând, dar a intervenit ceva ce l-a făcut pe Antonio să se întoarcă urgent la palat și anume fratele meu idiot. Când a observat că am plecat împreună cu el a înnebunit de a binelea m-a căutat peste tot, mai ales în palatul lui Antonio pe care mai avea puțin și îl dărâma cărămidă cu cărămidă până mă găsea. Nici măcar draga mea cumnata, Evelyne, nu a reușit să îi pătolească furia.

Însoțită de doi soldați care intru pe ușile castelului și cu viteza cu care am fost înzestrată ajung numai decât în fața biroului fratelui meu unde sunt sigură că se află în acest moment și intru ca o furtună fără să bat la ușă pentru a-i cere explicații pentru faptele sale.

— Poți să-mi spui cine te crezi că ești de te bagi în viața mea! Țip când îl văd așezat pe scaunul său cu nasul în niște hârtii. Își ridică ochii din ele și mă privește plictisit de parcă nu s-a întâmplat nimic.

— Bună și ție Anka. Ca să îți răspund la întrebare, sunt fratele tău, siguranța și binele tău fiind unele dintre prioritățile mele principale. Îmi spune scurt și rece privindu-mă dezamăgit de parcă am făcut nu știu ce greșeală.

— Eram cu alesul meu, iar tu nu ai nici cel mai mic drept să te bagi între noi. Chiar a fost nevoie să faci un asemenea circ?

— Da, Bianka! Chiar a fost nevoie nu am încredere în el fiindcă e un nenorocit de strigoi!! Țipă lăsând la o parte comportamentul calm pe care îl avea.

— Universul a decis ca el să-mi îmi fie ales și vom fi împreună fie că vrei fie că nu! Îi răspund tăios.

— Nu îmi pasă de univers mai ales că acum nu mai e nici o cale să scapi fiindcă te-ai culcat cu el! Îmi spune, iar eu rămân uimită preț de câteva secunde. De unde știe?

— De ce ești tu așa de sigur de chestia asta?!

— Îi porți mirosul! Strigă și trântește pumnul de birou așa de tare încât răsună în tot palatul.

— Ce se întâmplă aici? Aud vocea cumnatei mele în spatele meu și îl văd pe Sebastian cum se albește tot la față mă întorc în direcția ei și privirea plină de furie și supărare pe care i-o aruncă fratelui meu mă sperie până și pe mine.

— Iubito, nu se întâmplă nimic doar discutam...

— Discutați? Scuză-mă, dar nu știam că țipetele și trântitul fac parte dintr-o discuție civilizată. Am auzit tot Sebastian și să știi că m-ai dezamăgit având gândirea asta și comportamentul ăsta meschin față de sora ta. Îi spune Evelyne pe un ton rece care îl face pe Sebastian să pară un copil certat de mama lui.

— Iubito, știi și tu bine că nu e bun pentru ea. Spune acesta încercând să o calmeze, dar mai tare o enervează.

— Nu noi decidem asta, fie că vrei fie că nu tu trebuie să le accepți relația! În seara asta dormi pe podea! Țipă și iese pe ușă de a dreptul nervoasă lăsându-l pe Sebastian fără cuvinte și încep să râd în sinea mea de modul în care l-a pus la punct. O iubesc pe femeia asta!

— Fie surioară, dacă vrei să vă accept relația trebuie să vă căsătoriți! Îmi spune și iese grăbit pe ușă în speranța de a-și putea împăca cât de repede cu putință soția.

Crăciun fericit, dragele mele!!🎄🎅❤