Suflet negru

Capitolul 19

*Lectură plăcută!*

Încep să-mi analizez corpul gol ce poartă mirosul lui în fața oglinzii din dresing și îmi înghit ochii zâmbind când îmi aduc aminte de tot ce s-a întâmplat noaptea trecută. Deja îi duc dorul cu toată că a plecat acum jumătate de oră să rezolve o problemă urgentă. A naibii cupidon m-a lovit cu săgeata în inimă atunci când mă așteptam mai puțin. În sfârșit simt sentimentul ăla de fericire și împlinire care îmi lipsea nespus de mult.

Decid să mă îmbrac și în mai puțin de zece minute sunt ca scoasă din cutie. Mă plictisesc așa că decid să părăsesc dormitorul în căutarea prea iubitului meu soț și ca un mic pretext așa pot explora noua mea locuință. Deschid ușa și pe holul uriaș pe care îl iau la pas până ce ajung într-o încăpere ce pare a fi o sufragerie imensă unde am uimirea să o văd pe cumnata mea alături de nepoțeii mei.

— Mătușică Anka! Strigă gemenii în cor și eu mă duc și îi iau pe amândoi în brațe în timp ce o privesc pe Evelyne cum îl leagănă în brațe pe micuțul Rhage.

— Mă bucur să vă revăd, scumpilor. Le spun și le dau drumul din brațe pentru a-l lua și pe cel mic.

— Ai grijă să nu-l trezești în ultimul timp a devenit un adevărat monstruleț, efectiv plânge din orice. Îmi explică Evy  și chiar așa se și întâmplă prințișorul se trezește și începe să plângă.

— Liniștește-te mic prințișor, sunt doar eu mătușica ta favorită. Încerc să-l liniștesc, dar nu se oprește din plâns până când nu se vede înapoi în brațele mamei lui.

— E complicat să ai copii, dar îți aduc o mare bucurie în suflet. Vei vedea și tu când o să ai. Îmi spune Evelyne în timp ce își privește copiii cu adorație și preț de câteva secunde încep să îmi imaginez cu ar fi ca eu și Antonio să fim părinți.

— Unde este Sebastian? O întreb supărată că nu a venit.

— Este și el aici, doar că stă un pic de vorbă cu Antonio. Îmi spune și încep să mă agit un pic, nici bine nu m-am mărit și deja vrea să-mi facă probleme în căsnicie!

— Stai liniștită, i-am făcut instructajul de acasă. Nu îi va spune nimic rău lui Antonio, doar a insistat să lămurească niște lucruri. Îmi explică aceasta când îmi observă privirea speriată.

— Bine. Spun reușind să respir ușurată și imediat apar cei doi ce pare că se înțeleg. Poate am avut norocul chior și au îngropat săcurea războiului de dragul meu.

— Bună surioară. Mă salută Sebastian strângându-mă părintește în brațe, dar ochii mei sunt pe un anumit bărbat brunet ce îmi zâmbește seducător.

— Bună și ție frățioare. Îl salut la rândul meu și îi răspund la îmbrățișare. Ce vânt te aduce pe aici? Îl întreb surprinsă de vizita lor.

— Am venit să văd dacă ești bine. Îmi răspunde după ce se desprinde din îmbrățișare.

— Sunt bine. Îi răspund zâmbindu-i.

***
După ceva timp Sebastian împreună cu cumnata și nepoțeii mei au petrecut, dar au promis că mă vor mai vizita. Am rămas singură alături de Antonio ce îmi aruncă niște priviri ce mă fac să mă topesc.

— De ce te uiți așa la mine? Îl întreb rușinoasă.

— În ce fel mă uit la tine? Îmi răspunde cu altă întrebare în timp ce se apropie irezistibil de mult de buzele mele simțindu-i respirația mentolată pe față.

— De parcă sunt un lucru prețios pentru tine. Îi răspuns pentru un moment uitând să și respir din cauza apropieri dintre noi tânjind ca buzele lui să-mi alinte gura.

— Ești cel mai prețios lucru pentru mine fiindcă te iubesc. Îmi răspunde și apoi inevitabilul se întâmplă buzele mele căzând pradă pe a lui. Sărutul nostru e la început cuminte, dar apoi devine din ce în ce mai pasional și sălbatic eu scăpând un geamăt când îmi mușcă cu putere buza de jos.

— Hei, ce faceți aici? Se aude o voce micuță și ne desprindem gurile ca arși când o vedem pe Eliza nepoata lui Antonio. Mă simt așa de rușinată, tocmai ce am fost prinși de un copil în timp ce ne sărutam. Explică Anka acum copilului ce faceai! Mă ceartă conștiința și îl privesc speriată pe Antonio rugându-l din priviri să găsească o soluție.

— Eliza unde e mama ta? O întreabă Antonio încercând să schimbă subiectul și respir ușurată când văd că a reușit.

— Mami e în sala de mese. M-a trimis să vă chem și pe voi fiindcă a venit domnișoara Rebeka.

— Cine e această Rebeka? Îl întreb pe Antonio deoarece observ că s-a schimbat la față când i-a auzit numele.

— E guvernanta Elizei. Îmi răspunde scurt.

— Tot odată prietena lui mami și fosta iubită a unchiului. Răspunde Eliza și preț de câteva momente simt cum îmi cade pământul de sub picioare.

— Fostă iubită deci? Spun privindu-l  furie pe Antonio în ochi în timp ce acesta mă privește înghițând în sec.

Nu mai spun nimic și grăbesc pasul cu Antonio pe urmele mele spre sala de mese unde se află această anumită fostă iubită pe care abia aștept să o întâlnesc ca să-mi pot băga un pic mâna în părul ei. Înțeleg că mă iau după spusele unui copil, dar mereu un lucru a fost cert pentru mine, copii nu mint niciodată. Știu că a spus fostă iubită și în plus Antonio nu mai are nici o legătură cu ea, dar tot simt un sentiment de pură gelozie.

Hei, dragelor! Sper că vă place capitolul și aștept să-mi lăsa-ți părerile voastre în comentarii pentru a mă încuraja și dacă doriți apăsați pe butonul de vot fiindcă acest lucru mă ajută foarte mult. Vă mulțumesc!💓💓💓