Suflet negru

Capitolul 5

Capul mă doare nespus de tare și nici măcar nu îmi aduc aminte cu am ajuns în pat. Posibil, iar am exagerat cu băutura. Îmi deschid ochii fiind pregătită de mustrările lui Sebastian, dar când realizez că sunt într-o dormitor străin mie încep să mă panichez. Trag pătura de pe trupul meu mic și ochii mei se măresc când văd că sunt dezbrăcată de rochie singurele articole vestimentare pe care le pot fiind chiloții și un tricou negru bărbătesc. Trag pe nas parfumul puternic al tricoului toate simțurile mele bucurându-se de acel miros atât de cunoscut, dându-mi seama de îndată cine este proprietarul tricoului. Când ușa dormitorului se deschide pe după ea apărând un Antonio tot un zâmbet toate amintirile de seara trecută îmi revin ca o palmă peste fața. Nenorocitul  m-a sărutat și apoi m-a răpit!

— Bună dimineața, frumoasa mea. Îmi spune zâmbind în timp ce își întinde mâna să-mi mângâie chipul, dar eu mă feresc de atingerea lui cu toate că tânjesc după ea. Sunt prea supărată pe el.

— Poate a ta e bună! Încep să cred că ai o plăcere sadică de a răpi prințese! Țip și mă ridic din pat privindu-l cu furie.

— Nu exagera, nu e vina mea că tu ești o încăpățânată. Îmi aruncă replica purtând pe buze un rânjet obraznic.

— Eu sunt cea care exagerează, Antonio?! M-ai răpit! De două ori!! Îi spun, dar se pare că vorbele mele nu îl afectează deloc.

— Numele meu pe buzele tale sună atât de bine. Spune șoptind, privirea lui neagră căpătând o sclipire stranie care mă face să înghit în sec.

Mă dau câțiva pași înapoi când îl văd că se apropie de mine, dar mă opresc atunci când spatele meu face contact cu peretele rece. Antonio se lipește cu totul de mine și începe să-și plimbe nasul pe toată suprafața gâtului meu acest lucru făcându-mi pielea să se înfioare.

— Ești cam sălbatică, nu crezi? Mă întreabă, dar nu apuc să-i spun nimic fiindcă își lipește buzele de gura mea oprindu-mi orice comentariu.

Tot trupul și sufletul îmi ia foc din cauza sărutului înflăcărat pe care mi-l oferă. Îmi atinge șoldurile cu palmele și apoi îmi cuprinde picioarele cu palmele obligându-mă să le înconjor în jurul bazinului său. Îmi mușcă buza de jos acest lucru făcându-mă să-mi deschid gura în întâmpinarea limbii lui care face sărutul să devină și mai fierbinte. Își dezlipește gura de pe a mea și o lipește pe gâtul meu. Sărută, mușcă și linge fiecare porțiune de piele albă ce îi iese în cale făcându-mă să îmi bag mâinile în părul lui de plăcere. Nu îmi pot controla de nicio culoare reacțiile gemetele mele bucurându-i auzul.

Preț de câteva minute își întrerupe orice acțiune și se uită adânc în ochii mei de parcă îi pare rău de ceea ce urma să facă. Nu îmi dau seama pe moment ce avea de gând, dar de îndată ce colții lui îmi străpung violent pielea gâtului înțeleg perfect ceea ce tocmai a făcut. Gem de durere, dar plăcere ce mi-o oferă cu buzele și limba face ca durerea să fie nimic pe lângă plăcere. Abia după ce își dezlipește buzele de pe pielea gâtului meu conștientizez ce tocmai a făcut. Nenorocitul, m-a însemnat fără să îmi ceară acordul. Îl privesc furioasă și privirea vinovată ce o are pe chip alimentează la maxim furia. Mă pun pe picioarele mele și îl împing cu toată puterea mea de lângă mine. Mare lucru nu fac fiindcă este foarte puternic, dar măcar îmi fac loc să ies din captivitatea brațelor lui și a peretelui.

— Ești un nenorocit! Ai sărit pe mine ca un animal și m-ai însemnat fără permisiunea mea! Țip la el, dar acesta doar stă și mă privește cu tipicul lui rânjet în colțul gurii.

— Am sărit pe tine ca un animal? Scuză-mă draga mea, dar nu te-am văzut protestând în niciun fel. Spune, iar încrederea cu care vorbește mă irită la maxim fiindcă chiar are dreptate.

— Te urăsc! Sebastian va veni după mine și voi avea grijă să nu mă mai vezi niciodată! Țip ca ultima descreierată în speranța de ai dezumfla orgoliu, dar nu reușesc.

— Sebastian nu te va lua de lângă mine și despre a doua parte, știm amândoi că nu poți rezista fără mine. Te las să te pregătești, o să trimit pe cineva să te însoțească în sala de mese. Spune și iese pe ușa lăsându-mă fără drept la replică.

Al naibii strigoi! Tocmai el s-a găsit să-mi fie ales. Trăiam bine mersi și fără cineva lângă mine cu toate că mă simțeam singură în unele momente. Intru în dressing iritată la maxim de cele întâmplate, dar gura mi se deschide de uimire. Tot dressingul e umplut cu pantofi și haine de la toate brandurile mele preferate. Se pare că dorește să mă cucerească, dar nu o să reușească doar cu atât. Mă dezbrac de tricoul lui mirosindu-l pentru ultima dată și decid să mă îmbrac cu o pereche de blugi negrii și cu o bluză albă cu umerii goi. Părul decid să mi-l las desprins și când ies din dresing am parte de o altă surpriză. O fetiță cam de șapte ani stă pe marginea patului privindu-mă zâmbind. O stare de rău mă cuprinde atunci când observ că fetița are aceleași trăsături ca a lui Antonio. Aceeași ochi negri și același păr negru creț.