Suflet negru

Capitolul 2

Antonio

Aveam un plan bine pus la punct. Răzbunarea mea pentru neamul care mi-a fost uciș trebuia să meargă mai departe, dar acum când blestemul nenorocit a sufletelor pereche m-a cuprins sunt total cu garda jos. Tocmai ea trebuia să fie? De ce trebuia să fie aleasa mea tocmai sora persoanei pe care trebuie să îmi răzbun semenii. Soarta se joacă trișând cu mine și în secunda în care i-am privit pentru prima dată ochișorii de cel mai pur albastru mi-am dat seama că am pierdut teren.

Când văzut-o legată cu acele lanțuri și cu vânătăile alea pe obraz mi-a venit să le rup capetele idoților ce au îndrăznit să o rănească. Am vrut să îi alunge durerea cu atingerea mea blândă, dar toată bula în care ne aflam se sparge atunci când se îndepărtează de mine. Cascada ei de păr blond cu șuvițe aurii ce îi cade sălbatic pe spate mă face să-mi doresc cu ardoare să îmi trec degetele prin el. Revin cu picioarele pe pământ și îmi dau seama că am fost un prost că m-am lăsat condus de impulsuri. Da, e aleasa mea, dar îmi este interzisă.

— Duce-ți-o înapoi la castelul Spintecătorului. Strig și ies ca o furtună din cameră ca să nu fac vreo greșeală pe care să o regret mai târziu. Trebuie să o țin cât mai departe de mine.

Bianka

Nu îmi vine să cred a plecat și m-a lăsat așa, practic m-a respins. Cea mai insuportabilă durere pentru orice ființă supranaturală este respingerea perechii tare. Mă doare tare sufletul și din cauza șocului prin care trec nici nu îmi dau seama când strigoii mă lasă la poarta castelului fratelui meu. Soldații ce păzesc poarta mă duc în castel unde fratele și cumnata mea mă privesc șocați. Mă întreabă ce s-a întâmplat cu mine și dacă sunt bine. Nu sunt bine deloc, m-a respins și mă doare.

— Anka, ce s-a întâmplat cu tine? Mă întreabă Sebastian strângându-mi obrajii în palme, dar în momentul când simt atingerea lui parcă ceva mă arde. Mă smulg brutal din încercarea lui de a mă liniști și cad în genunchi din cauza durerii prea insuportabile. Vreau să simt doar atingerea lui nimic mai mult. Toată lumea se agită în jurul meu și înainte să cad pradă întunericului vocea lui Sebastian cu strigă disperată după medic.

***
— A fost respinsă. Aud vocea medicului când îmi deschid ușor ochii.

— Cum adică a fost respinsă? Alesul ei nu trăiește! Aud strigătele lui Sebastian și țin să îl contrazic. Trăiește, dar m-a alungat de lângă el.

— Majestate, semnele sunt clare. Prințesa și-a întâlnit alesul și acum trece prin respingerea lui. Dacă nu îl găsiți mai repede durerea pe care o simte poate duce la moarte. Continuă de vorbit medicul și toate privirile cad pe mine. Evelyne are lacrimi în ochi, iar Sebastian rămâne blocat când aude vestea.

— Anka, cine e nenorocitul care ți-a făcut asta? Mă întreabă, dar sunt prea orbită de suferință ca să pot vorbi. Îl vreau lângă mine.

— Cum o putem ajuta până îl găsim? Întreabă medicul Evelyne când vede că nu am puterea de a vorbi.

— Să nu o atingă niciun bărbat, nici dacă e frate. Tânjește după atingerea lui și atingea altui bărbat îi poate spori dublu durerea.

Noaptea aceasta a fost cea mai grea noapte pe care am avut-o vreodată. Sebastian cu Evelyne m-au vegheat rând pe rând întreaga seară încercând să afle cine e nemernicul care m-a respins. Medicul mi-a făcut un amestec de plante ce mi-au mai liniștit puțin durerea, dar după o simt din ce în ce mai rău. Am rămas singură întinsă pe un pat și încep să-mi număr zilele până când voi muri. Parcă m-am obișnuit deja cu gândul și asta fac și în următoarele trei zile. Atenția mea se îndreaptă spre ușa dormitorului meu care se deschide. Întâi intră fratele meu apoi își face apariția el, dar sunt sigură că e doar imaginația mea care îmi joacă feste.

Antonio

Sunt un mare bou! Asta sunt! Nu am luat în calcul consecințele respingerii pentru ea. Îi simt durerea și pe mine mă doare, dar nu egalează durerea ei. Nu am mai putut să o las așa, mi-am călcat pe orgoliu și am plecat alături de câțiva semeni de ai mei spre castelul Spintecătorului. Știu că e pură nebunie ceea tocmai ce încerc să fac, dar pentru ea sunt în stare să risc totul.

Ajuns în fața castelului în care e închisă raza mea de soare mai că îmi vine să le tai capetele soldațiilor ce îmi blochează intrarea. Știu că nu sunt bine venit, dar după cum am mai spun pentru ea risc totul chiar și viața mea. Spintecătorul își va într-un final apariția și rămâne uimit de prezența mea.

— Cum îndrăznești să vii aici și să calci pământurile mele? Îi spune și încet nervii mă cuprind. Niciodată nu i-am suportat aerele superioare.

— Am venit să o văd pe Bianka. Îi spun și trec pe lângă el reușind cumva să intru în castel, dar mersul meu e întrerupt de el care mă lipește de primul perete.

— Cum ai îndrăznit să o respingi! Moare din cauza ta! Îmi țipă în față și încep să mă simt și mai vinovat decât mă simțea înainte.

— Lasă-mă să o văd dacă vrei ca sora ta să trăiască. Îi spun și îl împing de pe mine. Îmi continui drumul lăsându-mă ghidat de mirosul dulce de liliac până ajung în fața unei uși din lemn negru.

Regele deschide ușa și intră primul apoi eu îl urmez și rămân marcat de ceea ce văd. Fata gingașă ce am întâlnit-o acum câteva zile era măcinată de durere. Fug înspre patul unde este întinsă, o strâng în brațele mele și îi spun că îmi pare rău pentru toată durerea pe care i-am provocat-o.