𝖬𝖾&𝖬𝗒 𝖶𝖾𝗋𝖾𝗐𝗈𝗅𝖿 | ⁱᵐ ᶜʰᵃⁿᵍᵏʸᵘⁿ ✓

ｕｎｓｐｒｅｚｅｃｅ

— Familia mea ne va salva..

Rostește Soojin pentru a încerca să-l liniștească pe Changkyun, privirea ei rămânând blocată secunde întregi pe vârcolacul care începea încet-încet să scape de toată durerea datorită haitei lui care i-o luaseră.

— Trebuie să ne apărăm până ajung ei!

I-o taie Wooyoung ușor nesigur de siguranța lor până la termenul nedefinit la care familia Seo va ajunge la liceu, ridicându-se brusc de lângă prietenii săi și înaintând înspre geamul rotund pe care vârcolacul străin fusese aruncat de strigătul de banshee, privind subtil afară și ochind în apropiata îndepărtare doi vârcolaci care analizau liceul.

— Ne vom apăra doar dacă intră din nou aici! vorbește liderul înspre el.

— A-Ar trebui să facem liniște.. șoptește și Minnie în timp ce nu-și putea controla vocea tremurândă de frică, Jooheon apropiindu-se de ea și trăgând-o în brațele lui în încercarea de a-i oferi un sentiment de protecție.

— Nimeni n-o să vă rănească cât timp suntem noi aici.

Replică și roșcatul înspre cele două fete ce nu aveau puteri supranaturale cu ajutorul cărora să se apere de forța vârcolacilor, analizând preț de câteva secunde rana adâncă a lui Soojin, care spre surprinderea lui își concentra atenția asupra brunetului ce nu se mișcase de la locul lui.

— Vindecă-te..

Șoptește Soojin înspre băiatul de care stătea lipită, Changkyun întorcându-și privirea către ea și observând tocmai acum mâna ei ce era înfășurată în jurul mâinii lui, un sentiment de relaxare învăluindu-i corpul.

— Eu o să mă vindec, dar tu ce vei face?

În maniera în care bruneta avea privirea blocată pe rănile de pe corpul băiatului, alfa-ul și-a coborât și el privirea pe abdomenul străpuns de gheare al celei de lângă el, decizând să-i prindă mâna în a lui pentru a-i lua durerea însă nu funcționa. Nu reușea să-i ia durerea fetei oricât ar fi încercat, și continua să se enerveze întrucât nu înțelegea de ce..

— Nu poți lua durerea cuiva dacă nu-ți pasă.. rostește Soojin după ce înghite în sec, retrăgându-și mâna și îndepărtându-se de vârcolac fără a-i mai întâlni privirea care avea să o rănească.

— Poftim?! Dar îmi pasă! se revoltă acesta încă confuz, neînțelegând explicația brunetei.

— Nu.. Ție îți pasă doar de răzbunare.

— Ce vrei să spui?

— Răzbunare pe haita de vârcolaci alfa care ți-au ucis părinții. Asta e tot ce vrei acum..

Changkyun a rămas lipsit de cuvinte în fața tonului dezamăgit și plin de durerea pe care o simțea din cauza rănilor, neștiind faptul că vestea că noului alfa adevărat apărut i-au fost uciși părinții de către haita de alfa ce se semnează cu "T", a ajuns și la urechile familiilor vânătoare de vârcolaci, adică la urechile părinților lui Soojin și San, care le-au comunicat și acestora această informație.

— Stai așa.. Cei de afară sunt haita aceea de alfa?

Tresare Changkyun după ce meditează puțin asupra tuturor cuvintelor rostite de brunetă, atrăgând atenția celor din încăpere.

— Asta a fost invitație sigură la război, întrucât acel alfa avea tatuat semnul haitei pe braț, adică "T". Deci da, ei sunt..

Imediat ce cuvintele brunetei au ajuns la urechile celor doi frați, ochii lui Jooheon și Changkyun au început să sclipească simultan în timp ce au făcut contact vizual, aceștia ridicându-se numaidecât de pe podea pentru a ieși cu viteza luminii la cei ce îi înconjuraseră pe dinafară, însă avalanșa de scântei ce a început i-a făcut să cadă speriați pe spate.