𝖬𝖾&𝖬𝗒 𝖶𝖾𝗋𝖾𝗐𝗈𝗅𝖿 | ⁱᵐ ᶜʰᵃⁿᵍᵏʸᵘⁿ ✓

ｄｏｕａｚｅｃｉ ｓｉ ｃｉｎｃｉ

— Și mă vei săruta?

Privirea i-a rămas blocată în ochii lui ce îi admirau adânc abisul întunecat, înghițind în sec înainte de a-și rezema palmele pe lângă corpul băiatului pentru a se ridica de pe el.

Cu toate că ar mai fi vrut să stea așa, gândul că el doar voia s-o facă bine pentru a se alătura din nou haitei, o durea.

— Nu, ți-ai însușit durerea, acum ocupă-te de ea.

Brunetul a lăsat un mic oftat obosit să îi părăsească buzele în timp ce și-a relaxat corpul pe suprafața patului fetei, Soojin în schimb rezemându-și corpul de marginea biroului ei.

— Ai de gând să pleci? Vreau să stau singură.

— Eu vreau să stau cu tine.

Changkyun a bătut de câteva ori cu palma pe locul de lângă el după ce s-a ridicat în șezut, determinând-o pe brunetă să stea puțin pe gânduri înainte de a înainta pentru a lua loc lângă el.

Cu toate că orgoliul nu voia s-o lase să fie atât de moale și să se supună fiecărui lucru spus de brunet, nu și-a putut ține în frâu dorința de a fi aproape de el chiar dacă știa că poate fi rănită din nou și din nou.

— Îmi pare rău, Soojin. Pentru tot.

A fost trezită din gândurile ei profunde de vocea ce i-a trimis fiori în tot corpul, ochii băiatului arătând mai multă vinovăție decât tonul lui a făcut-o.

Așa cum alfa-ul nu s-a putut abține din a vorbi, nici lupoaica nu s-a putut controla din a sări în brațele vârcolacului care i-a acceptat cu căldură îmbrățișarea.

Soojin și-a strâns ușor ochii în timp ce și-a adâncit chipul în pieptul tânărului, Changkyun având grijă să o strângă și mai tare în timp ce și-a așezat bărbia asupra creștetului ei.

Inhalarea reciprocă a parfumului le-a adus un sentiment profund de confort, astfel încât au rămas așa preț de câteva momente bune în care credeau că această apropiere le va închide rănile deschise, însă tot ce a făcut a fost să le deschidă și mai tare.

— Cum ai spus și tu, Changkyun.. Nu e vina ta că nu mă placi..

Lupoaica s-a retras din îmbrățișare după rostirea acestor vorbe, rămânând însă la câțiva centimetri distanță de chipul vârcolacului care i-a întâlnit privirea tristă, băiatul simțind cum ceva se rupe în interiorul lui.

Cu o ușoară reținere a reușit să-și plaseze palmele pe obrajii ei calzi, Soojin înghițind în sec și închizându-și numaidecât ochii în momentul în care vârfurile nasurilor lor s-au atins.

În ciuda faptului că dorea atât de mult să-i cuprindă buzele pline cu ale sale, a rămas stană de piatră cu buzele deasupra ale fetei întrucât ceva în interiorul său nu îi permitea să continue să se apropie.

Inima îi cerea să o facă, însă ceea ce avea să se întâmple după această seară era sub semnul întrebării deoarece până și alfa-ul era speriat de modul în care el înțelege și vrea iubirea..

— Nu te mai juca cu mine dacă ai de gând să mă ignori după..

A fost trezit la realitate de vocea slabă a brunetei care și-a deschis ochii în așteptarea unei următoare mișcare a vârcolacului care doar își muta pierdut privirea dintr-un ochi în altul al celei din fața lui.

Nu înțelegea ce simte pentru Soojin sau ce relație vrea să aibă cu fata care se pare că ține la el mai mult decât la un prieten, iar el evită să accepte tot ce simte în preajma ei.