𝖬𝖾&𝖬𝗒 𝖶𝖾𝗋𝖾𝗐𝗈𝗅𝖿 | ⁱᵐ ᶜʰᵃⁿᵍᵏʸᵘⁿ ✓

ｔｒｅｉｚｅｃｉ ｓｉ ｄｏｉ

Soții Seo au fost de acord să-i primească pe toți vârcolacii ce aveau nevoie de odihnă la ei acasă dat fiind că au ajutat la salvarea brunetei, dându-le permisiunea de a rămâne peste noapte sau măcar până ce se oprea ploaia.

— Woah, este pentru prima dată când văd o așa înțelegere între vârcolaci și vânători.

Admite Chan în timp ce privește la masa cu multe locuri care îi putea ocroti pe toți ce au luat parte la luptă, mama lui Soojin începând să așeze farfurii cu mâncare în fața fiecărei creatură supranaturală.

Veninul din corpul lui San dispăruse de tot astfel încât acum stătea pe scaunul dintre Wooyoung și Changkyun, movaliul abia putând să se concentreze pe mâncarea lui din cauza băiatului care stătea atât de aproape de el.

Șatenul și-a întors privirea înspre vârcolacul beta, determinându-l pe Wooyoung să-și fixeze privirea în ochii lui neutri, vânătorul decizând să zâmbească înspre băiat pentru ca mai apoi să-i privească roșeața din obraji.

Soojin și-a așezat subtil furculița lângă farfurie, începând să privească în fața ei înspre vârcolacii din haita lui Chan care mâncau alert, urmând să se ducă cu privirea în dreapta și să dea de alfa-ul adevărat care deja o privea.

— Mănâncă. o îndeamnă Changkyun în timp ce îi analiza mai bine rănile corpului datorită luminii becului.

— Nu mi-e foame.

Brunetul a oftat în sinea lui urmând să renunțe la mâncarea lui pentru a apuca furculița fetei între degete, murdărind-o cu mâncare și ducând-o înspre buzele fetei.

Cum lupoaica nu și-a putut refuza iubitul și-a lăsat buzele să se dezlipească pentru a-l lăsa să o hrănească, terminând într-un final tot bolul de mâncare împreună cu toate persoanele ce erau așezate la masă.

La fel ca Soojin, pofta de mâncare a lui Minnie era complet inexistentă întrucât gândul ei stătea doar la modul în care a produs un masacru în pădure doar din cauză că s-a grăbit și că nu s-a putut concentra suficient, fiind foarte dezamăgită și nervoasă pe ea însăși.

— De câte ori ți-ai mai folosit strigătul azi, în afară de ultima dată?

O întreabă Minho pe fată, reușind să-i atragă atenția prin atingerea umărului acesteia sub privirea lui Jooheon ce se afla pe scaunul de lângă ea, roșcata stând câteva secunde pe gânduri înainte de a-i oferi un răspuns câinelui iadului.

— De trei ori..

Conexiunea dintre o banshee și un câine al iadului era strânsă dat fiind că amândoi erau prevestitori ai morții, banshee putând să știe dacă vor exista cadavre în viitorul apropiat în timp ce câinele iadului era înzestrat cu sarcina de a le găsi și de a scăpa de ele.

— Te-ai supramuncit azi, Minnie. Să nu mai faci asta.

— Bine.. Mulțumesc.

Îi mulțumește de avertisment înainte de a-i oferi un mic zâmbet și a se întoarce la mâncarea neatinsă din farfuria ei, Jooheon privindu-și trist prietena.

— Nu te mai consuma, fapta a fost deja comisă. Ne vom perfecționa împreună dacă asta te macină.

Cuvintele liniștitoare ale celuilalt alfa adevărat al haitei s-au auzit în urechea fetei, Minnie întorcându-și privirea înspre băiatul care a început să-i mângâie vânătăile proeminente din jurul încheieturii stângi.

După ce și Changkyun a apucat să ia câteva îmbucături din mâncarea lui, vârcolacii au început să se ridice pe rând de la masă sub privirea lui, decizând să se ridice la rândul și să-și dreagă vocea pentru a le vorbi înainte de a-i lăsa să fie conduși la dormitoarele în care vor dormi întrucât era foarte târziu.