𝖬𝖾&𝖬𝗒 𝖶𝖾𝗋𝖾𝗐𝗈𝗅𝖿 | ⁱᵐ ᶜʰᵃⁿᵍᵏʸᵘⁿ ✓

ｔｒｅｉｚｅｃｉ

— Aah!!

Strigă de durere dintr-o dată Changkyun, privind imediat înspre încheietura lui ce părea să-l înțepe îngrozitor de parcă foc i-ar fi circulat prin vene dintr-o dată.

— Ce se întâmplă? întreabă Wonho confuz, chipurile tuturor arătând derutare.

— Soojin.. Durerea pe care o simte Soojin este simțită și de Changkyun.

— Cât de tare te doare?!

Tresare imediat San după ce Jooheon le oferă o explicație, înaintând înspre alfa-ul adevărat și analizându-i speriat gesturile și expresia facială îndurerată.

— Foarte tare..

Atât reușește să rostească Changkyun în timp ce încerca să se lupte cu starea oribilă pe care o simțea, urmând să se prăbușească din picioare din cauza amețelii chiar în brațele lui Jooheon și Wooyoung.

— Trebuie s-o salvăm!

— Trebuie s-o salvăm..

Strigă șatenul în același timp cu murmurarea vârcolacului care a fost ajutat de fratele său pentru a-și recăpăta echilibrul, Minho și haita lui Chan aprobând hotărâți.

— Nu mai avem timp de pierdut. admite Jooheon care încă de când și-a dat seama că Soojin este rănită, era maxim de îngrijorat pentru Minnie.

— Atunci nu mai putem aștepta să fim găsiți de ei, ci vom merge chiar în ghearele lor. replică și Wonho pentru a primi aprobări din partea vârcolacilor. Nu avem altă opțiune mai bună acum.

Minho, San și cei 11 vârcolaci împreună cu liderii lor au părăsit împreună casa celor doi frați și au grăbit pasul înspre pădurea din spatele parcului de distracții acolo unde Taehyung a fost ultima oară văzut, sperând că acolo îi vor găsi pe cei din haita T.

Imediat cum au pășit în pădure, mirosurile lor s-au împrăștiat în aceasta astfel încât să poată fi simțite de orice pericol ce îi pândea, și ei încercând să găsească un miros însă în zadar. Haita cu care aveau de-a face era prea precaută.

— E o idee bună să ne despărțim?rostește San în timp ce își încarcă toate pistoalele și își pregătește arbaleta, fiind foarte hotărât să-și salveze sora.

— Și să ne facă bucăți separat? replică Jooheon sarcastic. Împreună suntem mai puternici decât singuri.

— Atunci acoperiți-mă.

Iarăși vocea vânătorului de vârcolaci s-a făcut auzită în urechile tuturor întrucât dacă ceva îi ataca din față sau din lateral, el imediat să tragă și să scape rând pe rând de adversari, însă toți au tresărit în momentul în care acul din vârful unei cozi lungă plină de solzi de reptilă s-a înfipt în băiat, lăsându-l paralizat de la gât în jos.

Toți vârcolacii și-au ridicat privirea înspre creatura de dimensiunea unui om obișnuit al cărui corp era în totalitate acoperit de solzi reptilieni de culoare verde închis, monstrul ce scotea sunete ciudate stând agățat de crengile copacului de asupra în timp ce coada cu capăt rotund care este acoperit cu vârfuri ascuțite îi atârna în jos.

— Ce naiba este aia?! strigă Changkyun înainte de a se transforma în vârcolac, toți băieții repetându-i gestul.

— Este o kanima!

Imediat a venit un răspuns din partea lui Minho, urmând ca șatenul să genereze flăcările iadului și căldură extremă în jurul corpului său pentru a se proteja și pentru a fi sigur că nu va deveni victimă a veninului kanimei, pielea lui crăpându-se în anumite locuri în timp ce trupul i-a fost acoperit cu cenușă și funingine din aura de foc pe care o produce.