𝖬𝖾&𝖬𝗒 𝖶𝖾𝗋𝖾𝗐𝗈𝗅𝖿 | ⁱᵐ ᶜʰᵃⁿᵍᵏʸᵘⁿ ✓

ｔｒｅｉｓｐｒｅｚｅｃｅ

Changkyun și Jooheon au pășit cu încredere în interiorul liceului, puterile lor de vindecare ajutându-i să scape complet de febra musculară ce au câștigat-o de pe urma antrenamentului de ieri.

În capătul coridorului au putut da cu privirea de Minnie care încerca să-l facă pe Wooyoung să nu se mai holbeze la modul în care San se juca într-un mod al naibii de atractiv cu mingea înconjurat de prietenii lui lângă dulapuri, Jooheon luând-o înainte în speranța că fratele său îl va urma însă asta nu s-a întâmplat.

Roșcatul s-a întors înspre brunet pentru a vedea motivul pentru care alfa-ul se oprise în loc la câțiva metri de uși, Changkyun concentrându-și atenția pe bruneta care venea din dreapta lui pe holul perpendicular.

Beta-ul a rămas nemișcat pentru a afla intențiile băiatului cu chip neutru, Soojin care înainta cu pași mici din cauza rănii observând într-un final vârcolacul care o analiza, oprindu-se la câțiva metri de el pentru a nu-l intersecta în timp ce își strângea și mai tare cărțile la piept.

— Soojin. vorbește Changkyun în timp ce își mută corpul mai aproape de al fetei. Te simți mai bine?

— Ți-aș răspunde dacă chiar ți-ar păsa.

Îi comunică bruneta încercând să-și ascundă dezamăgirea din voce, urmând să vrea să treacă pe lângă el fără a grăbi pasul însă a fost oprită de mâna băiatului care i-a prins încheietura, determinând-o pe Soojin să-și susțină cărțile cu doar o mână în timp ce era trasă de brunet către una dintre sălile goale ale coridorului.

I-a făcut ușor vânt înăuntru cât timp el a închis ușa în urma lor, fata trântindu-și iritată cărțile și ghiozdanul pe una dintre băncile prezente în încăpere înainte de a se întoarce către vârcolac.

— Nu mă ajuți deloc, Soojin. Dacă puterile mele de vârcolac susțin că "nu îmi pasă", atunci fă-mă să-mi pese.

Rostește aceste vorbe în timp ce se apropie de cea care se rezemase de marginea primei bănci, nevrând să rupă contactul vizual nici măcar pentru o secundă.

— Nu am voie să vorbesc cu voi.. Mama și fratele meu nu sunt deloc de acord ca eu să am o relație de prietenie cu voi, pentru că aș încălca legea..

— Atunci fi prima vânătoare de vârcolaci care se înțelege cu vârcolacii.

Acestea fiind spuse, alfa-ul s-a oprit chiar în fața brunetei care se blocase din cauza provocării ce s-a auzit cu ecou în urechile ei, doar ea știind cât de dor îi este de Minnie și Wooyoung de care era neseparată cât era ziua de lungă, exact cum este acum haita.

— Sau ai alte planuri..? continuă acesta îndată ce își dă seama că poate Soojin voia cu totul altceva acum că a aflat despre existența unor creaturi în liceu.

— Nu! tresare fata de parcă auzise o veste de război. Changkyun, nu vreau să te omor pe tine, sau pe fratele tău, sau pe Wooyoung, sau pe Minnie.. Dacă mi-ar fi spus că nu mai sunt ca mine, nu i-aș fi rănit. I-aș fi protejat, sunt prietenii mei..

Soojin a continuat să-și țină privirea în ochii cercetători ai vârcolacului pentru a-l convinge într-adevăr că spunea adevărul, instinctele supranaturale ale lui Changkyun transmițându-i că nu exista nici măcar o boabă de minciună în cuvintele brunetei.

— Nu îți face griji, au avut parte de protecție și înainte să vin eu, și încă au.

— Ai dreptate, au protecție.

Brunetul și-a mutat privirea de pe chipul încrezător și hotărât al fetei, pe mâna ei care a coborât spre ghiozdanul plasat pe bancă, trăgând fermoarul și lăsând la iveală arbaleta acesteia pe care a început s-o poarte cu ea mai des decât înainte.