𝖬𝖾&𝖬𝗒 𝖶𝖾𝗋𝖾𝗐𝗈𝗅𝖿 | ⁱᵐ ᶜʰᵃⁿᵍᵏʸᵘⁿ ✓

ｄｏｕａｚｅｃｉ

Aproape că niciunul nu mai clipea în ciuda lacrimilor infinite care le înțepau ochii, pentru a vedea dacă mușcătura alfa-ului a avut vreun efect asupra corpului aproape mort al fetei cu păr brunet, însă au continuat să aștepte în liniște și să se roage ca o minune să se întâmple.

Chipul lui Changkyun imediat s-a luminat la față sub privirile tuturor când a putut în sfârșit să audă bătăile inimii lui Soojin, la nici o secundă după fata deschizându-și larg ochii și trăgând o gură semnificativă de aer în piept pentru a-și reveni din starea aceea.

În ochii tuturor s-a putut reflecta sclipirea galben-aurie ce apăruse în ochii brunetei preț de două secunde, brunetul și roșcata năpustindu-se asupra ei pentru a o îmbrățișa în timp ce San și-a întors îndurerat capul în partea opusă pentru a lăsa alte lacrimi să-i curgă pe obrajii reci.

Era mai mult ca bucuros că sora lui supraviețuise –și de data asta–, însă nu era deloc împăcat cu gândul că acum Soojin era o beta..

Niciun vânător de vârcolaci nu mai fusese în postura de vârcolac vreodată, căci dacă cumva aceștia ajungeau mușcați de vreo creatură a nopții, își luau viața din cauza orgoliului înainte de a avea parte de prima transformare, întrucât vânătorilor le este interzis să devină vârcolaci. Însă băiatul știe că părinții lor nu vor fi niciodată de acord cu eliminarea lui Soojin, ci vor accepta această schimbare pentru că fără ea, bruneta nu ar mai fi trăit..

Bunica și-a închis și ea liniștită ochii de parcă o piatra îi se luase de pe inimă când a văzut că fata revenise la viață doar că sub altă formă de acum încolo, zâmbind larg înspre nepoții ei care năvăliseră asupra fetei beta.

— Trăiesc..?

Întreabă Soojin întrucât simțea că s-a trezit în cu totul alt corp, privind pierdută la rănile de pe mâinile ei și înghițind în sec când și-a dat seama că nu simțea nici un gram de durere din partea lor.

Tot analizându-și mâinile și lăsându-și creierul să se trezească din micuțul somn în care căzuse, privirea fetei a ajuns pe singura sursă care îi oferea durere, și anume mușcătura plasată pe brațul ei chiar în locul în care Changkyun stătea, ridicându-și ochii disperați către el.

— M-ai mușcat?..

— Preferai să te las să mori?

Nodul ce i se formase în capul pieptului imediat ce a realizat situația, a fost cu greu înghițit, meditând vinovată asupra variantelor pe care vârcolacul le-a avut când a găsit-o aproape moartă în mijlocul pădurii.

A fost vina ei că a putut crede că poate prinde un vârcolac de una singură, și din vina ei era să-și piardă viața.

Acum că Changkyun i-a redat dreptul la viață, nu va mai repeta greșeala și va mai risca în halul ăsta chiar dacă urma să înceapă o nouă viață, poate chiar de o mie de ori mai periculoasă decât cea trăită până acum.

— Mulțumesc pentru că m-ai salvat.

Brunetul și-a coborât privirea pe mâna lui ce fusese prinsă de a fetei, Soojin lăsându-și degetele să alunece până la rănile însângerate de gheare prezente pe brațul și pieptul alfa-ului, urmând să-și întoarcă privirea la fratele ei care o privea cu tristețe.

— Se pare că până la urmă dorința ți s-a îndeplinit, acum ești parte din haita lor.

Replică San ca răspuns pentru privirea nesigură a surorii lui care parcă aștepta o reacție cu privire la transformarea care avusese loc, Minnie râzând fericită și atrăgând asupra ei atenția brunetei.