𝖬𝖾&𝖬𝗒 𝖶𝖾𝗋𝖾𝗐𝗈𝗅𝖿 | ⁱᵐ ᶜʰᵃⁿᵍᵏʸᵘⁿ ✓

ｓａｉｓｐｒｅｚｅｃｅ

— Im Changkyun!!

Brunetul al cărui nume a fost strigat cu putere s-a oprit plictisit în mijlocul coridorului la auzul vocii enervant de nervoase a lui San, întorcându-se lent sub privirile elevilor care circulau pe hol pentru a-l privi pe șaten cum se apropia tot mai mult de el.

— Ai început să înoți în ape fierbinți, Changkyun!

Rostește șatenul deîndată ce ajunge în fața băiatului, vârful degetului atingându-i amenințător pieptul, Changkyun coborându-și privirea neutră pe acțiunea lui San.

— Și cine mă va opri? Tu? se amuză vârcolacul într-un mod ironic pentru a nu se enerva, expresia facială a celui din fața lui satisfându-l la culme.

— N-o să-i mai permit lui Soojin să se vadă cu voi, cu niciunul dintre voi! Din cauza voastră se află în pericol 24/7 și era să pățească lucruri oribile!

— Știi cine a fost lângă ea când acele "lucruri oribile" se întâmplau? Noi, în niciun caz tu. Iar acum că este de partea noastră, o vom proteja exact așa cum ne vom proteja unii pe alții și vom lupta împreună împotriva dușmanilor.

Maxilarul lui San s-a încleștat odată cu auzul fiecărui cuvânt rostit de gura brunetului, simțind cum din nou chipul i se face roșu de furie iar unghiile îi intră în carne pentru a-și opri pornirile agresive chiar dacă nu era genul care să apeleze la violență într-o ceartă.

— Voi ați adus acești vârcolaci în oraș, iar tot voi ați determinat-o pe Soojin să vă apere și să fie considerată o țintă de acum încolo! Și ghici ce, tot din vina voastră Wooyoung și Minnie s-au distanțat de ea pentru că au devenit creaturi supranaturale peste noapte, mușcați de voi!

Decide să-l acuze San la rându-i încercând să-și stăpânească tonul vocii întrucât mai erau studenți pe lângă ei, urmând să împartă aceeași stare de furie cu vârcolacul din fața lui, Changkyun lăsându-și privirea în podea pentru a fi sigur că ochii nu îi sclipesc brusc în roșu din cauza accesului de furie pe care îl avea în acest moment, în timp ce își mușca interiorul obrazului pentru a rămâne calm.

— Nimănui nu i-a păsat de cât a suferit Soojin, de cât a plâns pentru că nu știa ce s-a întâmplat! A crezut până acum că problema era la ea, așa că a decis să păstreze și ea distanța pentru a "nu-i răni" pe acei mincinoși! Acum toți vă comportați cu Soojin de parcă o știți de o viață, și de parcă nu ați rănit-o vreodată! Nu merită să stea lângă unii ca voi pentru a fi rănită din nou!

Toate reproșurile strigate de șaten pe un ton nu foarte prietenos au fost brusc oprite de pumnul lui Changkyun care s-a izbit dur de bărbia lui San sub privirile tuturor, chipul micului vânător fiind catapultat în sus din cauza loviturii primite pe neașteptate de jos, determinându-l să își piardă echilibrul din cauza puterii cu care a fost lovit.

— San!!

Inima alfa-ului a stat în loc când strigătul lui Soojin s-a auzit din spatele lui, fata șocată de cele văzute și auzite venind în fugă din locul în care stătea și lovindu-l în umăr pe Changkyun din cauză că nu știa cum să ajungă mai repede la fratele ei rănit, căzând pe podea lângă el și îndepărtându-i mâna de pe gură pentru a vedea cât de amețit se simțea acesta.

— Ce naiba ai avut cu el?!

Brunetul a înghițit în sec atunci când bruneta s-a întors către el și a strigat nervoasă, urmând să-și ridice ușor mâna cu care l-a lovit pe băiat și s-o privească de parcă nu o mai recunoștea, neînțelegând cum de la doar atâta chestie a reușit să devină violent..

— M-a enervat.

Se apără acesta cu primele cuvinte care îi ies pe gură, ochii goi căzându-i pe movaliul care ajunsese în dreptul lui, Wooyoung neputând să-și dezlipească privirea șocată de pe San care nu părea să fie prea curând ajutat de cineva să se pună pe picioare.