Dovedesc un fenomen bizar,
Un cuvânt lung, fără-nțeles
Un plastur mic și temporar,
Obsolescență și regres
De ce sunt? Și de ce ești
Cu picioarele-n noroi?
Și de ce-mi găsesc un suflet
În pălămide și-usturoi?
Sunt un cârd de păsărele,
O-ntâmplare nefericită,
O păpușă cu ochii de mărgele
Afundați întru orbită
Sunt trecător ca apa ploii
Sau ca norul cel din cer,
Grea cândva, acum mi-i vocea
Doar un sunet efemer
Sunt o umbră cu piept moale,
Al uitării cetățean,
Un om de lut cu pupile goale,
Beau cu câinii din lighean
Eu nu plâng căci ar fi comic,
Ci consemnez un paragraf :
Țara mea rămâne astăzi
Numai cioburi, numai praf
Dac-am fost, a fost minune,
Dacă nu, am fost genune,
Și țin minte astăzi doar
Tot ce nu se poate spune
Nu sunt trist însă eu știu,
Privind în fețe goale,
Că drumul cel ma greu
E capătul de cale
Cuget vulgar, în chip bovin,
Mintea-n sânge se inundă.
Între oameni sunt străin
Și mă sting într-o secundă.
Toamna, 2018
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
